Umilința primului medic femeie din România. Povestea Mariei Cuţarida Crătunescu, cea care a fondat prima creșă din țară

România a dat lumii o sumedenie de personalități care, în timp, au rămas în istorie în nișa domeniilor lor de activitate. Una dintre acestea este și Maria Cuţarida Crătunescu, cunoscută ca fiind prima femeie medic din țara noastră. Cu toate astea, ea este mai puțin cunoscută la noi, iar asta numai din vina autorităților, adesea sexiste.

Din nefericire, Maria Cuţarida Crătunescu s-a confruntat, în ciuda talentului și capacității de a se dedica misiunii sale, cu umilințe greu de descris.

În fond, oricât te-ai chinui, nici măcar nu poți spune, cu adevărat, că ai pe cine da vine, de vreme ce vremurile în care a trăit și activat aceasta erau unele de grea încercare pentru femeile care se chinuiau să izbândească în oricare domeniu, majoritatea fiind acaparate de bărbați. Chiar și așa, poți blama faptul că ea nu este onorată așa cum merită nici în prezent.

Maria Cuţarida Crătunescu, prima femeie medic din România, s-a născut la Călărași – imagine de arhivă

Maria Cuţarida Crătunescu, prima femeie medic din România

Maria Cuţarida Crătunescu s-a născut în anul 1857, la Călărași, într-o familie modestă, studiind, mai apoi, Medicina la Montpellier, în Franța. Acolo, femeia și-a luat doctoratul în medicină, devenind prima femeie cu acest titlu din țara noastră.

Cum se scuză Ștefan Mandachi după ce l-a votat pe Călin Georgescu: ”Am greșit și îmi asum vina, pentru că nu am făcut verificările necesare!”

Ingredientul simplu ce îndepărtează petele vechi de 11 luni din cănile de ceai. Un sfat extrem de util

În cadrul acestei facultăți, ea se remarcă, în mod deosebit, prin activitățile sale de cercetare, absolvind cu notă maximă.

A dorit, la un moment dat, să-și continue studiile, însă lipsa banilor i-a pus piedici. Așadar, ea se adresează Camerei Deputaților, sperând că oficialii vor înțelege și o vor ajuta.

„Domnişoara Maria V. Cuţarida, prin petiţiunea dată onor. Camere legiuitoare, arată că sunt doi ani şi jumătate de când, cu resursele tatălui său, care şi el are mijloace foarte restrânse, studiază medicina la facultatea de la Montpellier; că mai are încă trei ani şi jumătate spre a-şi săvârşi studiile începute, dar, din cauza relelor recolte, tatăl său, nemaiputând-o susţine în străinătate, se vede expusă a întrerupe cursurile sale şi se roagă de reprezentaţiunea naţională a ţării să i se dea un ajutor de trei sute franci pe lună şi taxa universităţii până ce-şi va săvârşi studiile ca să nu le întrerupă”, s-a scris în petiția adresată Camerei.

Petiția a fost supusă la vot, însă nu a întrunit majoritatea regulamentară, dar s-a reluat în data de 2 februarie 1881, când comisia a cerut guvernului să instituie o lege în acest sens, pentru acordarea burselor de merit.

„Se acordă D-rei Maria V. Cuţarida o bursă de 2.400 lei pe an, pe timp de 4 ani, calculate de la 1 octombrie 1882, plus taxele anuale la facultatea de medicină de la Montpellier. Această bursă va înceta dacă D-ra Maria Cuţarida va întrerupe studiile sale în medicină”, s-a arătat în decizia finală.

Maria Cuţarida Crătunescu, prima femeie medic din România- imagine de arhivă

Acceptată, însă niciodată pe de-a întregul. Autoritățile din Călărași, ignorante chiar și acum

Întoarsă în țară, imediat după finalizarea studiilor, Maria Cuţarida Crătunescu avea să ofere consultații gratuite la maternitatea din București, cea care funcționa în curtea spitalului Filantropia. Tot aici avea să învețe tot ceea ce mai târziu transpunea în lucrarea „Despre hemoragiile uterine în primele 6 luni ale gravidismului”.

I se oferă un post la catedra de igienă, în cadrul Azilului „Elena Doamna”, însă este și numită medic secundar provizoriu la serviciul de ginecologie din cadrul spitalului menționat anterior.

Chiar și așa, într-o lume dominată de bărbați, Maria Cuţarida Crătunescu părea să nu-și găsească locul atât de ușor – nu permanent, cel puțin. De fiecare dată când încerca să se înscrie pentru ocuparea unui post, aceasta era șicanată.

Așadar, ajunge să lucreze la Fabrica de tutun din București, asigurând servicii medicale pentru lucrătoarele din fabrică. Tot aici, ea avea să înființeze și prima creșă din România, pe numele de „Leagănul”.

„Ce aminteşte astăzi, călărăşenilor, despre această mare personalitate? Nimic. Doar câte un articol publicat, din când în când, în presa locală. Încercarea din anul 2001 s-a soldat cu un eşec. Greşeala edililor noştri care consideră că nu este bine să ne amintim de înaintaşii plecaţi din această urbe, ar putea fi reparată de factorii de decizie din domeniul sănătăţii. Măcar o sală, un laborator sau de ce nu, maternitatea Spitalului Judeţean de Urgenţă dacă i-ar purta numele şi tot ar fi ceva. Cine are urechi de auzit, poate auzi, dar şi înfăptui”, spune prof. Ţiripan.

De-a lungul vieții, femeia și-a crescut proprii copii, însă i-a ajutat și pe cei nevoiași, în paralel încercând din răsputeri să schimbe opinia publică, cea care îi stătea în față de-a curmezișul.

A fost, de asemenea, pionier în știința pe care o cunoștea atât de bine, încercând să îmbunătățească viețile femeilor și a copiilor.

Cu toate astea, din nefericire, puțini sunt cei care știu despre existența și realizările acesteia, de vreme ce niciun istoric, dincolo de granița orașului Călărași, nu a cutezat să scrie despre asta.

„Personalitatea primei femei medic din România ne-a preocupat şi pe noi, cercetări mai amănunţite efectuând în anul 2001, când am întocmit lista celor propuşi pentru acţiunea de personalizare a municipiului Călăraşi, numele acesteia, dacă consiliul local ar fi dat curs propunerii, urmând să fie atribuit unei străzi din municipiul nostru, ceea ce, după cum este cunoscut, nu s-a întâmplat. Personalitate de prestigiu a lumii medicale româneşti şi internaţionale, Maria Cuţarida Crătunescu şi-a găsit locul, la propunerea noastră, în Calendarul pe care l-a realizat Instituţia Prefectului, cu ocazia Anului Nou 2007”, povesteşte prof. Nicolae Ţiripan, istoric, fost şef al Arhivelor Călăraşi.

Ea este mobilizată de Comitetul Sanitar Central al Ministerului de Război, și trimisă să fie medic primar la Spitalul Evanghelic). Murea la București, în 1919, la vârsta de 62 ani, din pricina unei afecțiuni de natură cardio-renală.

În plus, nici măcar autoritățile din Călărași nu au onorat-o în vreun fel, iar situația se aplică și în prezent, din nefericire.