În cazul în care nu știai, pe timpuri, în mahalaua Vitan, exista o „reputată” școală de hoți de buzunare care îi pregătea pe aspiranți să-ți sustragă „mai cu talent” portofelul din buzunare sau din geantă.
Dacă următoarele nume nu-ți spun nimic, nu te îngrijora, pentru că puțini sunt cei care știu că, în perioada interbelică, dar și în Al Doilea Război Mondial, Foamelungă, Ilie cel bun, Dumitrescu-Chioru, Elena Mihăilescu-Foanfă, Aron Pincaș-Americanul, Gavrilescu-Autobuz sau Șaraga-Cuțit făceau legile pe străzile mahalalei din Vitan. Cu alte cuvinte, de acești oameni trebuia să te păzești, dacă voiai să ajungi înapoi acasă cu lucrurile cele mai de valoare.
Chiar și așa, oricât te-ai fi păzit, aveai toate șansele să fii furat „la drumul mare”, întrucât toți cei menționați anterior făceau parte din elita de hoți de buzunare a perioadei. Mai mult, ei erau școliți într-o adevărată școală de hoți de buzunare, care îi învăța pe dornici cum să sustragă portofelele trecătorilor fără să fie observați.
În acea perioadă, lumea interlopă din Vitan deja știa cine este Ilie Ciolac, unul dintre cei mai cunoscuți hoți de buzunare ale timpurilor.
Pentru că era destul de greu să găsești experți într-ale furtișagurilor, se pare că lui Ciolac i-a venit, la un moment dat, o idee pe care, ulterior, a și pus-o în practică: a înființat o școală pentru hoți de buzunare care avea sediul chiar în casa, din inima mahalalei Vitan.
„Întreținerea acestor elevi era suportată de diversele bande de pungași, cari aveau nevoie de noi trăgători. Ciolac avea toată viața un procent din furturile realizate de elevii săi. Între pungași exista un anumit cod al onoarei lor speciale, care îi asigura lui Ciolac plata regulată a procentului său. Avea, astfel o adevărată pensie de retragere pentru bătrânețe.
În școala lui, elevii învățau toate tainele meseriei, își formau mâna și nu treceau examenul până ce nu izbuteau să ia portofelul, ascuns într-un buzunar secret, al unui manechin cu clopoței, fără să miște vreun clopoțel din loc”, se arată drept mărturie în Historia.ro.
Mai mult, se menționează faptul că Ilie Ciolac avea mereu câte 10 învățăcei, pe care îi antrena pe machine dotate cu clopoței. Aceștia nu treceau testul până ce nu reușeau să fure portofelul, situat într-un buzunar secret, fără să se audă vreun zgomot.
În 1939, șeful absolut al hoților din mahala a fost prins într-un mijloc de transport în comun, după ce i-ar fi tremurat mâna în buzunarul unui călător. Așadar, el a fost trimis în penitenciar, dar a decedat la scurt timp, de tuberculoză.