Satul din Italia care vrea să fie recunoscut ca stat independent. Are steag, imn și chiar și monarh
Pe vârful unui deal idilic de pe Riviera Italiană se află un sat mic cu un vis mare: să devină un stat independent. Află care este satul italian care are steag, imn și chiar monarh.
Principatul Seborga are deja propriul steag, imn național, pașapoarte, timbre, monedă și, bineînțeles, un monarh. Speră să le susțină într-o zi cu recunoașterea legală a suveranității sale, pe care o caută încă din anii 1960.
Deocamdată, însă, Seborga este pur și simplu un cătun pitoresc din provincia nord-italiană Imperia, aproape de Franța, cu puțin peste 300 de locuitori și acoperind aproximativ 8 kilometri pătrați. Drumul care urcă în oraș are o trecere neoficială a frontierei, completată cu o santinelă pictată în culorile drapelului Seborgei, care ocazional este condusă de polițiști de frontieră autoproclamați.
Poziționat frumos, Seborga beneficiază de vederi uimitoare ale Rivierei de dedesubt, inclusiv Principatul Monaco, poate cel mai faimos microstat din lume și o sursă de inspirație pentru căutarea continuă a Seborgei către independență.
La Seborga, unde monarhia nu este ereditară, alegerile au loc la fiecare șapte ani, iar prințesa Nina este prima femeie care ocupă tronul. Născută în Germania, Nina Döbler Menegatto locuia la Monaco când a descoperit-o pe Seborga în urmă cu 15 ani împreună cu fostul ei soț și fost prinț, Marcello I, care a abdicat în 2019.
Afirmația își are originea la începutul anilor 1960, când Giorgio Carbone, care conducea o cooperativă locală de fermieri de flori, a cercetat istoria orașului și a descoperit că ceva nu era în regulă. Seborga a fost donată călugărilor benedictini în anul 954, până când aceștia l-au vândut în 1729 Regatului Sardiniei, care mai târziu avea să devină parte a Regatului Italiei.
Dar, conform lui Carbone, nu există nicio înregistrare istorică a vânzării, ceea ce înseamnă că Seborga nu a făcut niciodată parte în mod legitim din Italia. Atât Curtea Constituțională Italiană, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului au respins anterior oferta lui Seborga, dar prințesa nu este descurajată.
Satul din Italia dorește să devină precum Monaco
Prințesa Nina admite că povestea este bună pentru afaceri. Ea subliniază că nu există nimic ilegal în activitățile Principatului: pașapoartele sunt doar pentru distracție, iar moneda locală, Luigino, este acceptată în magazinele din oraș, dar este în esență un suvenir, spun cei de la CNN.
Într-un fel sau altul, aceste lucruri o pun pe Seborga pe hartă, adăugând turismul la cultivarea florilor și a măslinilor, elementele de bază ale economiei locale. Carbone este amintit cu drag. Înainte de a primi lovitura pandemiei, orașul a atras turiști din Japonia, deși cu o atmosferă substanțial diferită de glamourul din Monaco din apropiere.
Potrivit pentru o monarhie, Seborga a avut partea ei de dramă. În 2016, Nicolas Mutte, cetățean francez, s-a autoproclamat noul prinț în timp ce cuplul regal se afla în străinătate, într-un eveniment descris în presa locală drept o lovitură de stat.
Mutte este doar unul dintre câțiva pretendenți la tron care au apărut de-a lungul anilor. Principatul publică o listă ca avertisment în care include profiluri de rețele sociale și site-uri web, care vând adesea mărfuri sau monede, pretinzând că aparțin guvernului legitim Seborgan.
Guvernul însuși spune că nu acordă nimănui titluri nobiliare și este format din doar nouă miniștri, precum și un consiliu de seborgeni născuți și crescuți aici. Își face propriile legi, dar deocamdată nu au nicio valoare juridică, iar puterea reală este în mâinile unui oficial ales în mod regulat.