Alice Cocea a fost românca ce era considerată fatală, având în vedere că trei bărbați și-au găsit sfârșitul din gelozie. Această divă era una foarte controversată și de cele mai multe ori, pe primele pagini ale ziarelor de scandal din Franța.
Alice a avut încă de mică atracție către scenă, luând lecții de la Aristizza Romanescu, iar apoi a plecat în Franța, chiar înainte de Primul Război Mondial. Publicul parizian a fost imediat cucerit de rolurile de copil pe care le juca aceasta.
Ulterior, a urmat cursurile Conservatorului din București, însă studiile dramatice le-a absolvit în Paris, în anul 1917. Datorită talentului său, cariera acesteia se află pe o pantă ascendentă, ajungând chiar și pe marele ecran în „The delay”, piesa lui Jaques de Baroncelli.
Aceasta dorit însă să își continue cariera în teatru, iar potrivit biografiei sale, în anii ’30 ajunge o persoană mondenă, dar care ținea prima pagină a ziarelor de scandal din Parisul interbelic. În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial devine directoarea teatrului „Théâtre des Ambassadeurs”.
După ce s-a retras de pe scena teatrului, aceasta și-a dedicat timpul picturii, dar a mai apărut și în câteva pelicule în anii 1960, jucând roluri mai mici. Alice era sora avocatului și scriitorului N. D. Cocea și mătușa actriței Dina Cocea.
În anii 1920, ziarele titrau despre iubirile acesteia, fiind iubită de către un diplomat căsătorit. A devenit rapid o stea a scenei, dar și a cinematografelor pariziene, jucând în roluri mari în filmele „Mon gosse de père” (1930), „Atout-cœur” (1931), „Delphine” (1931), „Marions-nous” (1931), „Nicole et sa vertu” (1931) sau „Le greluchon délicat” (1934), potrivit enciclopediaromaniei.ro.
Aceasta a jucat alături de Harry Baur și Pierre Fresnay și a creat rolul fetei din „Părinții teribil” de Jean Cocteau, piesă care se juca la Teatrul Maturins. După ce Al Doilea Război Mondial s-a sfârșit, ea a fost acuzată de colaboraționism, fiindu-i interzisă apariția pe scena pariziană.
„O statuetă de Tanagra… era adorată şi totodată detestată. A fost înălţată pe cele mai înalte culmi şi aruncată apoi în cel mai adânc abis al uitării. Dar a ieşit iar la suprafaţă, învingătoare iarăşi, până ce anii, boala au doborât-o definitiv”, afirma Dina Cocea, nepoata divei.
Alice Cocea moare în data de 2 iulie 1970, iar aceasta se regăsea pe lista celor mai cunoscute „Femme fatales” într-un top realizat de „Le Crapouillot”. Prima sa „victimă” a fost în timpul adolescentei, atunci când activa deja în trupa de teatru.
Unul dintre studenți s-a îndrăgostit iremediabil de ea, însă Alice nu i-a răspuns în aceeași manieră. Zvonurile spun că tânărul a încercat de mai multe ori să se apropie de ea, doar că aceasta i-a lăsat avansurile fără răspuns. Într-una din seri, tânărul l-a plătit pe șoferul acesteia să îi ia locul.
În acea seară, Alice Cocea era însoțită de Alexandru Davila care, se pare că se prinsese la rândul său în mrejele actriței. Studenul nu a putut să mărturisească ceea ce simțea, returnând mașina șoferului și așteptând în fața ferestrelor ei până dimineață.
A doua zis a fost găsit înghețat, iar după două zile a murit din cauza pneumoniei. Cea de-a doua victimă a actriței a fsot locotenentul G. care, la fel ca și studentul, s-a îndrăgostit de Alice. Cu toate că a depus nenumărate eforturi în a-i atrage atenția, locotenentul moare într=un accident de călărie.
Presa acelor vremuri a prezentat moartea acestuia ca fiind o sinucidere după frumoasa româncă. Aflată la Paris, Alice devine contesă după ce se căsătorește cu Stanislal de La Rochefoucauld, în anul 1926. Nu a trecut mult timp până când cei doi ajung să divorțeze, însă cu mult scandal.
“Un svon senzaţional a străbătut mai de mult saloanele parisiene: contele Stanislas de la Rochefoucauld, ale cărui apucături “originale” alimentaseră adesea cronica scandaloasă a Parisului, anunţa căsătoria sa cu o mică artistă de operetă, de origine necunoscută, cu nume oarecum bizar (pentru francezi). Svonul se adeveri. Mica artistă, Alice Cocea, deveni doamna Contesă de la Rochefoucauld.
Intrată cu atâta gălăgie pe primul plan al vieţii parisiene, talentul ajutat de noroc al Alicei Cocea se impuse progresiv publicului francez şi nimic nu oglindeşte mai bine personalitatea artistică pe care şi-a creat-o tânăra noastră compatrioată decât titlul sub care marile cotidiene parisiene anunţară, trei ani mai târziu, divorţul soţilor: Doamna Alice Cocea, contesă de la Rochefoucauld, divorţează”, scria ”Realitatea ilustrată” din data de 25 august 1932.
În timp ce se afla în Franța, aceasta trăia o poveste pasională cu locotenentul Victor Point, chiar atunci când era în proces de divorț. Locotenentul dorea să își unească destinul cu ea, însă a sfârșit cu pistolul la tâmplă, luându-și viața din gelozie.
Acesta ar fi urmărit-o pe actriță atunci când a plecat într-o croazieră. În cabina yachtului, acesta a descoperit scrisorile de la Robert Lefébure, un alt bărbat îndrăgostit de ea. Atunci când a descoperit că îl înșală, locotenentul a descărcat două gloanțe în capul său. Acest scandal i-a adus acesteia denumirea de „femeia-vampă” și vinovată de sinuciderea lui Victor Point.
“Sinuciderea locotenentului Victor Point nu este un simplu fapt banal. Un om tare, stăpân hotărât al simţurilor sale, cum a dat recent dovada în strălucita expediţie întreprinsă în centrul Asiei, omul care a ştiut să înfrunte cu seninătate primejdiile de moarte ce-l pândeau la tot pasul, stârnind admiraţia celor din jur, devine subit o biată jucărie, un om de paie, lipsit de voinţă, în mâinile frumoasei, dar rafinatei femei”, nota „Ilustraţiunea română”, din 7 septembrie 1932.
Sinuciderea locotenentului i-a determinat pe camarazii acestuia să o amenințe că o vor împușca pe scenă dacă va mai apărea acolo.