Regele “Haplea” a mâncat până a murit: era iubit de popor, dar ceea ce iubea el cel mai mult i-a adus sfârșitul

Adolf Frederick a fost unul dintre cei mai iubiți regi ai Suediei, din toate timpurile. Pe vremea sa a fost inventată libertatea presei, însă plăcerile lumești ale acestuia i-au adus, într-un final, sfârșitul.

Mai mult, moartea sa, catalogată adesea ca fiind stupidă, a pus punct libertății de exprimare, în această țară, dar a dus și la război cu Rusia.

Pictură a regelui Adolf Frederick

Regele Adolf Frederick, iubit de suedezi. A dat startul Epocii Libertății

Există mai multe motive pentru ca europenii să-și amintească cu drag de domnia regelui Suediei, Adolf Frederick, (1751-1771), acesta fiind unul dintre puținii monarhi care au mizat pe libertate și pe condiții optime de trai, cel puțin din punct de vedere psihologic.

Domnia sa a dat startul Epocii Libertății, în timpul căreia drepturile civile ale poporului suedez au crescut considerabil și țara a fost martora unei perioade extinse de pace, ca niciodată, aproape.

Ce mesaj a transmis Elena Udrea din închisoare, îndurerată că petrece sărbătorile departe de fiica ei: ”Le doresc un Crăciun ca al meu!”

De ce se dau cadouri de Crăciun, de fapt: de unde a pornit cea mai cunoscută tradiție din lume

În anul 1766, în timpul domniei sale, împreună cu parlamentul suedez, a adoptat prima legislație din lume care susține libertatea presei și libertatea de exprimare. Iată cum, în acel an, suedezii erau mai presus decât oricine, din punct de vedere al valorilor pe care le promovau.

Cu toate astea, domnia lui este, din păcate, asociată frecvent cu felul bizar în care s-a încheiat. Regele a mâncat cu atâta lăcomie încât acest lucru a dus la decesul acestuia.

Pictură a regelui Adolf Frederick și prăjiturile suedeze care i-au adus sfârșitul

A mâncat atât de mult încât a încheiat Epoca Libertății

În data de 12 februarie 1771, zi de mare sărbătoare pentru suedezi, Adolf Frederick a ales să serbeze într-un mod tradițional, mâncând o mulțime de feluri de mâncare, dintre cele mai gustoase, pregătite înainte de Postul Mare.

În timpul Postului Mare, unii creștini renunță la anumite plăceri și se abțin de la a mai mânca anumite tipuri de alimente, inclusiv carne, ouă și lactate. Însă, înainte ca asta să se întâmple, suedezii aveau o zi în care mâncau mult, de toate, tocmai pentru a putea să intre cu sufletul împăcat în perioada de restricție alimentară.

În timp ce majoritatea suedezilor încercau să mânânce cumpătat din bucatele la care nu mai aveau voie mai târziu, se pare că regele Adolf Frederick a dus această tradiție la extrem.

El a mâncat din abundență homar, caviar, varză murată, carne fiartă și napi. Având în vedere dimensiunea acestei mese, s-ar fi spus că totul trebuia să se oprească aici. Cel puțin asta ar fi făcut orice om obișnuit.

Însă regele nu era întocmai un om obișnuit, după cum deja ți-ai dat seama.

El avea apetit neobișnuit de mare și îi plăcea să mânânce în exces. După ce a băut șampanie în cantități industriale, a hotărât să mănânce și ceva dulce.

Așadar, a poftit la un desert făcut făină albă cu o cremă la mijloc, asemenea unei gogoși umplute. Acest dulce a fost inventat în 1541, iar de atunci, a ajuns să fie mâncat în mod tradițional de rege și aristocrația Suediei, mai ales în acea zi. Efectiv, se pare că regelui îi plăceau atât de mult aceste gogoșele încât nu s-a putut abține.

În timp ce majoritatea oamenilor pot mânca maxim patru sau cinci gogoși, iar asta nu neaparat la o singură masă, regele a vrut și a izbutit să mănânce paisprezece dintr-o singură „lovitură”. I-au fost servite în lapte și asezonate cu scorțișoară.

Într-un final, Adolf Frederick a decis că nu mai poate, însă deja era prea târziu. În aceeași zi, a murit din cauza problemelor digestive.

Din nefericire, trecerea în neființă a regelui a însemnat și sfârșitul Epocii Libertății.

La moartea sa, fiul său Gustav al III-lea i-a urmat pe tronul Suediei și a schimbat politica drastic, prin crearea unei dictaturi și restrângerea severă a libertății presei. De asemenea, a început un război costisitor cu Rusia, care s-a încheiat prost pentru Suedia.

Spre deosebire de tatăl său, Gustav al III-lea nu a fost deloc iubit de oameni. Așadar, a avut parte de o moarte un pic mai violentă, fiind împușcat.