Prima și cea mai puternică femeie din politica Marii Britanii. Margaret Thatcher, Doamna de Fier a unui regat, iubită și detestată, dar niciodată ignorată
Margaret Thatcher a fost prima femeie cu adevărat puternică din politica Marii Britanii. S-a remarcat printr-o tărie de caracter ce le era străină, adesea, inclusiv bărbaților, reușind să impună respect și, pe alocuri, chiar să intimideze.
Nu obișnuia să facă compromisuri, iar asta, în mod evident, a propusat-o spre nemurire, direct în manualele istoriei mondiale. Iubită sau detestată, însă niciodată ignorată: iată rețeta perfectă a liderului prin definiție, una care rareori se mai găsește în prezent, fără să fie atașată de alte valențe, mai puțin plăcute, dar profund dictatoriale. Margaret Thatcher a știut să fie lider fără să fie dictator, dând dovadă, în anumite situații, și de un simț al ironiei extrem de dezvoltat.
Margaret Thatcher, prima femeie prim-ministru a Marii Britanii
Cina a fost Margaret Thatcher, Doamna de Fier a Angliei
Margaret Hilda Roberts (mai târziu baroneasa Margaret Thatcher, în urma căsătoriei) s-a născut în data de 13 octombrie 1025, în Marea Britanie. Încă de la început, micuța Margaret a fost o elevă silitoare, în 1944 ajungând la Oxford, unde avea să studieze chimia.
Ani mai târziu, devenea cea de-a treia femeie care ajungea în fruntea Asociației Universitare Conservatoare, ca mai apoi să lucreze la British Sylonite sau la J. Lyons and Co., ocupând funcția de chimist.
În 1951 se căsătorea cu Daniel Thatcher, un om bogat și influent alături de care ajungea să-și petreacă întreaga viață, cu care avea doi copii.
A fost prima femeie care a ocupat vreodată poziția de lider al unui partid politic în Marea Britanie, dar și primul premier femeie al acestei țări, trasând calea pentru Theresay May și Elizabeth Truss.
„După ce mi-am făcut studiile la Oxford, unde mi-am luat diploma în chimie, timp de 4 ani m-am dedicat cercetării în domeniul acestei ştiinţe, în 1951 m-am căsătorit. Am doi băieţi gemeni Mark, care studiază la Oxford, şi Carol, care este la University College din Londra.
După căsătorie am studiat dreptul, iar cu începere din anul 1954 am început să practic avocatura. Concomitent m-au atras activităţile politice şi sociale. În cadrul alegerilor generale din 1959, am câştigat un mandat de deputat în Parlament, ca reprezentant al circumscripţiei electorale Finchley, şi de atunci continui s-o reprezint în Parlament. Strădaniile mele au fost remarcate.
În octombrie 1961, am fost numită secretar parlamentar, ministru al pensiilor şi asigurării naţionale. În octombrie 1968, am devenit ministru al transporturilor, iar în octombrie 1969 ministru al educaţiei, în iunie 1970, am devenit secretar de stat pentru educaţie şi ştiinţă, membru al lui Privy Council.
Pretutindeni în lume se aşteaptă enorm de mult din partea educaţiei. S-a ajuns până acolo încât, dacă sunt dificultăţi în domeniul transporturilor sau pe plan social, soluţiile să fie căutate, în primul rând, în domeniul educaţiei. Se afirmă, pe bună dreptate, că marile probleme ale educaţiei sunt, în bună măsură, comune pentru întreaga lume.
Soluţiile însă sunt diferite şi depind de doi factori. Primul ţine de trecut şi se referă la tradiţiile şi istoria dezvoltării învăţământului în fiecare ţară. La noi, în Anglia, de pildă, cântăreşte mult în adoptarea soluţiilor, faptul că unele şcoli au o istorie de 4 sau 5 secole, iar Universitatea din Oxford şi-a început activitatea în secolul al Xlll-lea. Un al doilea factor determinant în alegerea soluţiilor îl constituie viitorul, respectiv necesităţile dezvoltării societăţii în deceniile următoare. În sfârşit, adoptarea soluţiilor este determinată de factorul economic, de modul de viaţă al unei naţiuni”, declara Margaret Thatcher, într-un interviu, în 1971.
În perioada cât a fost prim-ministru, țara s-a confruntat cu grave probleme financiare, drept pentru care, la un moment dat, Margaret Thatcher s-a fost deopotrivă simpatizată, dar și antipatizată de poporul englez, însă și de politicienii acelor timpuri.
Margaret Thatcher, imagini „pictate” în cinematografie
În mod evident, un asemenea personaj complet nu avea cum să fie evitat de cinematografie. Componenta istorică, cât și tăria de caracter a Doamnei de Fier aveau să se materializeze în multe ipostaze, în metamorfozările actrițelor Janet Brown, Alexandra Roach, Patricia Hodge, Andrea Riseborough, Lidsay Dunca, Greta Scacchi sau Sylvia Syms.
Cu toate astea, de departe cele mai „unu la unu” reprezentări cinematografice aparțin actrițelor Meryl Streep (în The Iron Lady, din anul 2011) și Gillian Anderson (în sezonul al patrulea al dramei Netflix The Crown).
Cu toate că prestațiile sunt diferite, prezentând fațete diferite ale aceluiași personaj istoric, ambele surprind ceea ce trebuie, iar împreună întregesc o Margaret Thatcher așa cum era ea.
Primul meu contact cu presa s-a întâmplă la vârsta de 11 ani, când ziarul călărășean Pământul mi-a oferit ocazia să public în rubrica destinată copiilor. Peste ani, ajungeam la Galați unde ... vezi toate articolele