Povestea primului film românesc cu sonor. Cinematografele bucureștene l-au refuzat, dar a rulat cu casa plină la Cercul Militar

În cazul în care nu știai, primul film românesc cu sonor a apărut la numai opt ani după inventarea lui, la Hollywood, ceea ce reprezintă, fără dar și poate, o chestiune extraordinară pentru țara noastră.

Ba mai mult, despre Bing Bang se relatează că ar fi rulat cu casa închisă la Cercul Militar din București, acolo unde a fost proiectat, pentru prima oară, în data de 7 februarie 1935.

Bing Bang, primul film românesc

Bing Bang, un succes neașteptat: 50 de cinematografe din București l-au refuzat

Cu toate că a fost realizat în anul 1934, Bing Bang a ieșit „pe piață” abia un an mai târziu, și a fost un real succes în cinematografe. De altfel, nici nu avea cum altfel, de vreme ce este primul film cu sonor produs în România, iar curiozitatea publicului spre această nișă era de neoprit.

După ani de-a rândul în care spectatorii puteau doar să-i vadă pe actori, pe fundalul muzicii de atmosferă, acum puteau să le audă vocile.

Cutremur în România duminică seară. Ce magnitudine a avut și unde s-a produs

Ce conține de fapt laptele vândut în supermaketurile din România. Detaliile de pe etichetă ignorate de mulți români

Ca o mică paranteză, era filmului cu sonor a reușit să încheie carierele multor actori de filme mute. Auzindu-le vocile care, poate nu erau în conformitate cu așteptările publicului, au existat situații în care oamenii au izbucnit în râs isteric, în sălile de cinematografe. Firește, acest lucru s-a întâmplat în Statele Unite ale Americii, însă s-ar fi putut întâmpla, foarte simplu, și la noi.

Bing Bang a avut parte de o primire extraordinară, însă. Acest film a marcat debutul unul cuplu comic devenit, ulterior, celebru. Stroe și Vasilache erau deja cunoscuți, la acea vreme, în spectacolele de revistă din perioada interbelică. Împreună cu aceștia juca, de cele mai multe ori, și marele actor Grigore Vasiliu Birlic.

Conform scanariului, în Bing Bang se povesteau pățaniile unor șomeri din Capitală. Nicolae Stroe (Bing) și Vasile Vasilache (Bang), aveau să scrie istorie în cinematografia filmului cu sonor.

Firește, vorbim despre mult comic de situație, nișă foarte apreciată în acele timpuri, dar și despre o poveste care avea să prindă la public, dar mai ales să rezoneze cu realitatea timpurilor interbelice.

Pentru acest film s-au cheltuit, la vremea respectivă, 300.000 de lei (la cursul de atunci), o parte din acești bani venind chiar din buzunarele celor doi actori de revistă.

„În România, acest lucru a devenit posibil abia în 1934, când inginerul bucureștean Iulian Gartenberg-Argani cel care a fost și producătorul executiv al filmului a conceput un sistem original de sonorizare și așa a început la noi cinematografia cu sunet. Din nefericire, nu s-au păstrat date elocvente despre acest remarcabil technician”.

Totuși, înainte de a fi difuzată la Cercul Militar Național, trebuie menționat că pelicula s-a confruntat cu mari dificultăți, nici măcar unul dintre cele 50 de cinematografe ale Bucureștiului interbelic nu a vrut să-și arate interesul spre difuzare.

Spre marele noroc al actorilor, se pare că rețeta a funcționat de minune până la urmă, chiar dacă a avut parte de un drum nu prea neted până la glorie.

Practic, se poate spune că Bing Bang este primul film românesc în care se poate auzi, efectiv, limba română.

Primul film românesc cu sonor – imagine de arhivă – subiectul, pe scurt

Cinematografia românească versus cinematografia americană

Înainte de Bing Bang, filmul care a rupt barierele „sunetului”, au existat și alte pelicule, de data aceasta mute, care au făcut cinste cinematografiei românești. Cu toate că istoria nu este atât de bogată ca cea a cinematografiei americane, spre exemplu, a existat o serie de titluri care au reușit să se remarce.

Primul film românesc mut apărea în anul 1910, sub titulatura de Scurtmetraj, acesta fiind exact așa cum îl descrie și titlul, un scurtmetraj. În 1912 apărea Independența României, de asemenea film mut.

În ceea ce privește filmul cu sonor, în lume, primul film cu sonor a avut premiera în data de 6 octombrie 1927 și s-a numit Cântărețul de Jazz. Doi ani mai târziu, In Old Arizona devenea primul film cu sonor care era filmat în afara unui studio. În mod evident, atât prima cât și a doua mențiune sunt de o importanță deosebită, din motive lesne de înțeles.

Ca fapt divers, pentru a fi deslușiți mai bine și, deopotrivă, pentru a compensa neputința tehnologiei care se afla încă la început, actorii americani ai acelor timpuri au adoptat un așa-zis accent transatlantic, care era un amestec dintre cel american și cel britanic. La scurt timp, oamenii din înalta societate americană au început, la rândul lor, să adopte accentul, însă din cu totul alte motive.