Zavaidoc este, poate, primul lăutar adevărat al României, fiind cunoscut deopotrivă de publicul larg, cât și de elita acelor vremuri.
Zavaidoc este o emblemă pentru muzica lăutărească chiar și acum, la zeci de ani de când „era la modă”, adică în perioada interbelică. A cunoscut culmile gloriei și, deopotrivă, a fost implicat în scandaluri faimoase ale vremii, fiind bănuit chiar și de crimă.
Născut în 1896, la Pitești, într-o familie de lăutari celebri, Zavaidoc (pe numele real Marin Teodorescu), primea primele lecții de muzică de la tatăl său, cunoscutul țambalist Tănase Teodorescu, cel care despre care se spune că, atunci când cânta, „plângeau și surzii”.
Din nefericire, în momentul în care micul lăutar împlinea vârsta de numai 13 ani, Tănăse murea, ceea ce îl impulsiona pe Zavaidoc să înființeze taraful „Frații Zavaidoc”, pentru a asigura bunăstarea familiei ale, cântând la chitară, dar și la voce, alături de frații și surorile sale.
Mergea la război în 1916 și continua să cânte, de data aceasta pe front, spre bucuria camarazilor săi.
Numele de Zavaidoc avea să fie inspirat dintr-o formă arhaică a cuvântului „năbădăios”.
La un moment dat, informează Impact, ajungea să cânte alături de echipa lui George Enescu, dar și cu Maria Tănase, ceea ce îl punea rapid pe harta celor mai apreciați cântăreți români.
Firește, în perioada interbelică, nu era cârciumă care să nu se distreze pe muzica lui Zavaidoc, bărbatul cântând cu așa patimă încât patronii de localuri „se băteau pe el”.
Umplea restaurante și îi făcea, deopotrivă, pe oameni să se simtă bine, dar și să consume, spre bucuria proprietarilor.
Alt cântăreț apreciat, în acea perioadă, era Cristian Vasile, cel iremediabil îndrăgostit de frumoasa Zaraza. De altfel, se spune că și Zavaidoc ar fi fost prins în mrejele frumoasei tinere.
Însă cum Zaraza pare să-l fi ales pe Cristian Vasile, o legendă urbană povestește că acest lucru l-ar fi făcut atât de gelos pe lăutar încât ar fi pus la cale un plan de răzbunare.
Într-o seară, când Zaraza ieși să cumpere tabac, este ucisă de un bărbat de etnie romă care, se presupune, că ar fi fost plătit de Zavaidoc.
În mod evident, nu se știe dacă acest lucru este adevărat, așa cum nu s-a putut dovedi nici atunci, așadar Zavaidoc nu a fost niciodată tras la răspundere pentru presupusa faptă.
Totuși, în data de 1944, cunoscutul lăutar cădea la pat, fiind îngrijit de nepoatele sale, după ce își pieduse deja toată averea. În același an, el este mutat pe patul spitalului Filantropia unde, orb, bolnav de rinichi, plămâni și inimă, își dă ultima suflare la numai 48 de ani.