Măriuca Zaharia, cunoscută și sub titulatura de „fetița din nuc” este una dintre eroinele Primului Război Mondial, remarcându-se în 1917, la Mărășești, după cum vei afla în continuare.
Războiul este un eveniment îngrozitor care nu a ajutat pe nimeni, niciodată, în ciuda a tot ceea ce se spune. Cel mai bun exemplu este situația curentă din Ucraina. Indiferent în ce „bune intenții” ar fi învăluite, conflictele armate curmă vieți omenești nevinovate, de dragul ambițiilor câtorva oameni ce nu vor vedea frontul niciodată.
Din păcate, uneori este nevoie ca eroii să fie copii, adică acele ființe care ar trebui să-și trăiască primii ani din viață în armonie. Lucrul acesta nu s-a întâmplat cu Măriuca Zaharia, fetița de 12 ani care a ales eroismul în detrimentru copilăriei.
Măriuca Zaharia s-a născut în anul 1905, în Pădureni, un sat micuț din imediata apropiere a Mărășeștiului. Cu toate că nu se știu prea multe lucruri despre viața sa de dinainte de a împlini vârsta de 12 ani, istoria o cataloghează ca fiind o adevărată eroină, în ciuda vârstei fragede de la acea vreme. A dat dovadă de iubire de țară, în loc să se joace și să-și trăiască copilăria. „Vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”, ar fi fost Măriuca auzită spunând. Și a făcut.
Bătălia de Mărășești a avut loc între 6 august și 3 seprembrie 1917, aceasta fiind cea mai importantă misiune militară la care a participat Armata Română, în Primul Război Mondial, fiind, deopotrivă, definitorie pentru situația ulterioară și intrând în „triumviratele” luptelor, alături de Oituz și Mărăști.
Scriitorul Dumitru Almaș scria în „Povestiri Istorice”: „La Mărăşeşti s-a dat cea mai grea, mai îndelungată şi mai eroică bătălie din timpul primului război mondial. Pe locul acela s-a înălţat un munument impresionant, un mausoleu închinat eroilor. în el se află şi mormântul unei fetiţe: Maria Ion Zaharia. Să vă explic, dragii mei, de ce se află aşezată acolo, la loc de mare cinste, printre osemintele a zeci de mii de ostaşi eroi, jertfiţi în luptă”.
Măriuca trăia în satul Răzoare, la casa bunicului ei, Ion Zaharia, aflăm de la același autor. „Frontul a ajuns în dreptul satului lor şi acolo se da o cumplită bătălie între armata română şi cea germană. De aceea satul a fost evacuat: adică toţi sătenii şi-au luat ce au putut fiecare şi au plecat în altă parte, la adăpost, în munţi. Numai moş Ion Zaharia a rămas în casa lui. A săpat şanţ adânc în livadă. Aici se ascundea ori de câte ori nemţii bombardau satul”.
Așadar, Măriuca îl urmărea pe soldatul din nuc. „Vezi, Măriuca? Acolo sunt tranşeele nemţilor,” arăta ostaşul. Dincolo, vezi? Se pregătesc de atac… Sergent, comunică: mişcări inamice drept în faţă, la patru km”.
„Măriuca, i-a spus ofiţerul, de la celălalt capăt al firului, continuă tu să ne informezi” – ceea ce a și făcut.
Urcată iar în nucul distrus de bombardament, Măriuca i-a anunțat pe români că inamicul se retrăgea, fiind, mai degrabă, în defensivă. Totuși, fetița nu a apucat să se bucure mult de această victorie că un glonț i-a trecut prin piept, omorând-o.
Dacă vei vizita vreodată Mausoleul de la Mărăşeşti, vei vedea acolo criptă de onoare şi un monument, în cinstea fetei.