Marele muzician al României care a fost înmormântat de două ori: povestea de viață și sfârșitul lui Sile Dinicu, compozitorului șlagărelor românești

Vasile (Sile) Dinicu s-a născut la 10 decembrie 1919, în Bacău. A fost un compozitor, dirijor și pianist român, cunoscut în special pentru colaborarea cu orchestrele de estradă ale Radioteleviziunii Române.

Sile Dinicu a urmat studiile muzicale la Galați cu Theodor Fucs (pian) și la Conservatorul „Lyra” din Brăila (1929-1930). Din anul 1933 a început să lucreze în București. După debutul dîn 1936, la radio, cu pianistul Theodor Sibiceanu, și-a desfășurat activitatea de pianist în diverse formații de muzică ușoară din București. Între anii 1941 și 1943 a fost cooptat de Constantin Tănase în orchestra teatrului Cărăbuș, iar din 1943 până în 1947 a condus orchestra Teatrului „Gioconda”, ca secund al faimosului compozitor Ion Vasilescu.

Gică Petrescu şi Orchestra de estradă a „Comitetului radio”, condusă de Sile Dinicu – repetiţii în studioul radio. Sursa: Rador

Apogeul carierei sale este în 1951, când i se încredințează dificilul rol de dirijor al Orchestrei de estradă a Radiodifuziunii Române. Aici, a activat ca dirijor până în anul 1985. Sub bagheta sa, formația a devenit un ansamblu care se acorda ideal, rivalizând cu cele mai mari orchestre de gen din lume. În acest interval de timp, Sile Dinicu a fost nelipsit din programele muzicale şi de divertisment difuzate în România.

Munca și talentul său nu au întârziat să fie apreciate și premiate. Astfel, în 18 august 1964, Consiliul de Stat al Republicii Populare Române, i-a acordat titlul de Artist Emerit „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”. A fost, de asemenea, distins cu Ordinul Muncii, clasa a III-a, în anul 1956, cu premii de interpretare în anii 1964 şi 1965 și mențiune la creație, în 1965 la Festivalurile de muzică ușoară de la Mamaia, a primit Ordinele „Meritul cultural” clasa V-a- în anul 1968- și clasa a II-a- în anul 1974 și a primit Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor.

Corina Chiriac alături de Sile Dinicu (Foto: Facebook)

Sile Dinicu avea o baghetă „magică”

Sile Dinicu a compus peste o sută de melodii de muzică ușoară. Multe dintre acestea au devenit şlagăre: „București, București”, „Întotdeauna marea”, „Nu mă certa” sau „Seri la malul mării”, care în interpretarea Margaretei Pâslaru a obţiut mențiune la secţiunea creație a Festivalului Mamaia 1965. A scris multe alte compoziţii de succes care au fost interpretate de artişti de prestigiu precum Doina Moroșanu, Dan Spătaru sau Gică Petrescu.

„Urechea muzicală e șansa ca natura să te fi înzestrat cu un canal auditiv cât mai perfect. Dar urechea muzicală nu înseamnă şi ştiinţa de a făuri arta”, spunea Sile Dinicu.

Sile Dinicu – Imagini de arhivă

Artistul spunea despre muzică faptul că trebuie „să pornească din inimă și inteligență”.

„Esențialul e ca muzica să fie bună. Uşoară, grea, tânără, să fie de calitate. O istorie obiectivă a muzicii uşoare ne-ar aduce multe surprize. În epocă, liedurile lui Schubert erau echivalente ale muzicii uşoare, ale șlagărelor, dacă doriţi, de asemenea valsurile straussiene sau operetele lui Offenbach. Acum, această muzică s-a clasicizat. A îndeplinit o condiţie, a fost bună. Când se vorbeşte despre muzica uşoară, criticile sunt îndreptate aproape exclusiv împotriva textelor. Se trece cu vederea sau se menajează cântecul în sine, melodia. Dar melodia e factorul principal. E acum obiceiul să se compună pe texte, unele de reală valoare, şi pe creaţiile lirice ale unor importanţi poeţi”, spunea Sile Dinicu despre muzică.

Marele artist a murit la 7 ianuarie 1993 și a fost înhumat, pentru prima dată, într-un mormânt din Cimitirul Bellu, aparținând Uniunii Compozitorilor. Soția acestuia nu a fost, însă, de acord cu locul primit, deoarece nu l-a considerat îndeajuns de potrivit pentru cinstirea memoriei artistului. Astfel, în 1995 a solicitat o criptă în Mausoleul Uniunii Compozitorilor „pentru ca Sile Dinicu să-și găsească liniștea veșnică într-un loc de veci pe care îl merită”.

Iluzie optică pentru cei cărora le este dor de vară. Poţi vedea doi peşti, trei crabi şi şapte scoici?

Cel mai nou pământ din Europa se află în România. E un loc magic, a schimbat harta ţării

Așadar, pe 22 mai 1995, Victoria Dinicu a primit aprobarea pentru a-l deshuma pe talentatul compozitor, dirijor și pianist Sile Dinicu din groapa „obișnuită” și a-l reînhuma în Mausoleul Compozitorilor, dar pe cheltuiala familiei.