INTERVIU Simona Panaite – piața asigurărilor, în detaliu: de la RCA și CASCO, la PAD, pensii private și asigurări de sănătate

Ultima perioadă ne-a făcut pe toți să fim mai atenți la ce ni se întâmplă, la viitor, la bunurile noastre și la cum să ni le asigurăm. Pandemia a scos la lumină și alte situații la care nu ne gândisem în piața asigurărilor. De exemplu, implicațiile unei îmbolnăviri cu un virus transmisibil când te afli într-o țară străină sau pierderile financiare derivate din întreruperea afacerii, din cauza pandemiei.

Ca referință, în primele luni din 2022 primele brute subscrise (PBS) pe segmentul polițelor RCA au ajuns la 2,47 miliarde de lei. Astfel, piața a crescut cu peste 122% față de primul trimestru din anul trecut, indică datele raportate de companiile de asigurare și agregate de Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.). Și pentru că viața noastră este într-o continuă schimbare, fiecare dintre noi confruntându-se cu din ce în ce mai multe situații care reclamă existența unei asigurări, iar domeniul asigurărilor progresează începând din anii 90, am discutat cu Simona Panaite, Agency Manager la Generali Asigurări, despre cum a progresat domeniul asigurărilor în pandemie, dar și despre tot ce trebuie să știi în legătură cu RCA, CASCO și pensiile private.

Ce funcție ocupi în cadrul companiei Generali România Asigurare Reasigurare SA și de cât timp activezi în domeniul asigurărilor? Poți să ne spui câteva cuvinte despre experiența ta în domeniu?

Sunt director de agenție în Brașov din martie 2005 și am 30 de ani de activitate în industria de asigurări. Am început ca agent de asigurări de viață, lucru care m-a ajutat să înțeleg munca unui agent, ce are de făcut, cum trebuie să lucreze, astfel că mi-a fost mai ușor atunci când am ajuns să conduc echipe de agenți, începând cu anul 1998. Am avut norocul de a mi se da timp să îndrăgesc domeniul și profesia, așa încât și acum, după 30 de ani, îmi place ceea ce fac. Din 1998 formez echipe de agenți care să poată discuta cu clienții în cel mai natural mod cu putință despre îngrijorările lor, despre situațiile pe care nu știu cum să le gestioneze și care pot să le afecteze integritatea proprie, a familiei sau a afacerii lor. După anii 90, noi, ca popor, a trebuit să ne adaptăm unui alt mod de a trăi și de a ne organiza viața, cu avantajele și dezavantajele care derivă din a decide tu singur pentru tine și familia ta.

Cum prepari cele mai gustoase gogoși cu iaurt. Desertul ce îți aduce aminte de copilărie

Cum a devenit Gigi Becali milionar, întâmplător, în anii 90′: „Eu am cumpărat pentru animale, cine avea să știe?”

De aceea, tot timpul le transmit oamenilor mei că noi suntem niște educatori financiari care învață clienții cum să-și protejeze viața, în toate aspectele ei. Asta presupune, în primul rând, ca noi să fim bine pregătiți, să știm noi cum să procedăm, ca apoi să putem transmite clienților soluțiile cele mai bune pentru ei. Nu există asigurare perfectă sau care să acopere totul, ci numai asigurarea care acoperă o anumită nevoie, într-un anumit fel. Este ca o haină de vreme rea: este bine să o ai la tine tot timpul, pentru că atunci când este nevoie, să o folosești în modul corect în care a fost gândită. Încă avem de învățat, noi toți, ceea ce face ca domeniul să aibă viitor.

Cum a progresat sau regresat domeniul asigurărilor în pandemie? A existat un interes mai mare pentru aceste servicii din partea populației?

Domeniul asigurărilor progresează începând din anii 90, pentru că viața noastră s-a schimbat și fiecare dintre noi se confruntă cu din ce în ce mai multe situații care reclamă existența unei asigurări.

Pandemia nu a făcut decât să scoată la lumină și alte situații la care nu ne gândisem. De exemplu, implicațiile unei îmbolnăviri cu un virus transmisibil când te afli într-o țară străină sau pierderile financiare derivate din întreruperea afacerii din cauza carantinei au căpătat proporții aproape apocaliptice. Firesc, oamenii au căutat un loc în care să capete o siguranță, astfel că interesul pentru domeniul asigurărilor a crescut, atât în ceea ce privește asigurările deja existente, cât și în apariția unor soluții care să acopere efecte ale pandemiei. La modul general, fiecare eveniment cu implicații majore sau apropiate de client, cum ar fi inundații ample, cutremure, incendii, instabilitate financiară și, acum, pandemia, are ca prim efect o creștere a interesului populației pentru a se proteja. Iar viața nu ne scutește de asemenea evenimente, deci protecția pentru viitor devine din ce în ce mai importantă.

Din perspectiva ta, cum percepi piața forței de muncă în domeniul asigurărilor, se poate discuta de o criză de personal? Se găsesc ușor angajații noi, câți dintre ei rămân în domeniu după câteva luni sau ani?

Există o falsă impresie că oricine poate lucra în asigurări și că este un perfect second job. A lucra în asigurări nu este ușor. Necesită multe cunoștințe și o permanentă actualizare a abilităților necesare – să menționez numai abilitățile digitale necesare acum și deja s-a restrâns aria de căutare. Un agent trebuie să fie, de fapt, un consultant, nu un vânzător. Un manager trebuie să fie un coach și un manager în același timp. Nu se găsesc ușor oameni care să lucreze în asigurări și ia timp pregătirea unui om de la momentul intrării sale în sistem până la a fi un bun om de asigurări.

Retenția în asigurări este mică, tocmai pentru că există prejudecata că este doar un second job în care ajungi din întâmplare, când nu mai ai alte opțiuni, până găsești ceva ,,serios’’ și pentru că sistemul lasă puțin timp noilor intrați să apuce să-l îndrăgească. Este un job foarte serios care este în curs de a se stabiliza – reglementările în domeniu cu privire la modalitatea de intrare în asigurări au pus un pic de ordine, în sensul în care intrarea se face printr-un examen, există o pregătire continuă atestată prin credite anuale etc – dar mai este mult până ca domeniul asigurărilor să devină mai atractiv. În România angajarea cu carte de muncă încă este foarte larg răspândită, iar crearea de venit pasiv derivat din portofoliul construit de tine este un lucru nespecific pieței românești. Modificările legislative (din domeniul asigurărilor și nu numai) sunt alte motive care îngreunează stabilizarea noului recrut.

Poate mi se pare, dar simt că legislația din domeniul asigurărilor a suferit numeroase modificări în ultimii ani, mai ales din prisma obligativității anumitor polițe. Reprezintă o sursă de stres această impredictibilitate pentru oamenii din domeniu?

Ca orice măsură luată de legislativ, efectele se vâd în timp; unele sunt bune, altele mai puțin bune. În România sunt obligatorii prin lege două polițe de asigurare: polița PAD (Polița de Asigurare împotriva Dezastrelor – pentru clădirile cu destinația de locuințe) și polița RCA (Polița de Răspundere Civilă Auto – pentru autovehicule). Ambele au suferit modificări, ultima modificată este polița RCA, cu data de 25 mai. Astfel, Norma 70/2017 care o reglementează cuprinde o modificare prin care constatul amiabil dintre vinovatul și păgubitul unui eveniment rutier, ce putea fi completat pe fomulare predefinite, autocopiative, va putea fi completat în format digital – modificarea intră în vigoare peste aproximativ trei luni.

Cred că în orice domeniu impredictibilitatea este o sursă de stres pentru toată lumea – și pentru oamenii din domeniu, și pentru populație/clienți. Polița RCA este cea mai cunoscută pentru că este obligatorie de foarte mult timp. Modificările aduse ei sunt cele mai multe și, poate, cele mai deranjante: modificări cu privire la tariful de referință – de bază, la clasele de bonus/malus, la modul și nivelul de comisionare, la modul de despăgubire, la intervalul obligatoriu în care trebuie făcută despăgubirea, la alte drepturi și obligații.

Piața RCA a fost zguduită în ultimul an de falimentul City Insurance. Care crezi, în opinia ta, că a fost motivul pentru acel faliment? Ce repercusiuni a avut asupra pieței de asigurări?

Opinia mea cu privire la orice faliment este că se merge prea mult și prea departe pe un drum greșit. Problema mai mare cred că este când ești lăsat să mergi pe acel drum greșit până când te izbești de zid și se alege praful.

Efectele se văd cu ochiul liber și dau un singur exemplu – la 11 mai a expirat valabilitatea tuturor polițelor RCA încheiate la City, chiar dacă mai erau în termen. Astfel, aproape 500.000 de polițe trebuiau încheiate la un alt asigurator, cel mai târziu în data de 10 mai. Piața a făcut față cu greu emiterii unui asemenea volum de polițe dintr-o dată. Încă mai sunt aproximativ 20% din ele nereînnoite. Efectul? Ar fi bine ca acele 20% autovehicule să stea parcate.

Piața românească absoarbe încă efectele acestui faliment, dar este o curățare de care ar fi avut nevoie mai demult. Și aș mai vrea să lămuresc ceva care, pe lângă altele, contribuie la greșita percepție a importanței acestei polițe: RCA-ul este o poliță care este utilă celui care o deține, adică asiguratului, în primul rând. De ce? Prin cumpărarea unei polițe RCA, de fapt, îți cumperi liniștea ca, dacă provoci daune unei alte persoane dintr-o greșeală perfect umană sau din inabilități în conducerea unui autovehicul sau doar din teribilism, asiguratorul tău va rezolva situația în mod corect. Dacă îți strici bunul tău, tu l-ai cumpărat, tu ți-l repari, dar când este bunul/viața altuia, acela nu stă să aștepte și atunci se vede valoarea și calitatea asiguratorului tău. Drept urmare, alege un asigurator cu o bună reputație, nu pe cel mai ieftin, neapărat.

În privința asigurărilor auto, poți crea un profil al clientului român care încheie o poliță CASCO? Cât de mare crezi că este numărul românilor care optează pentru CASCO, există statistici oficiale?

Clientul, persoană fizică, ce optează pentru o poliță CASCO, este cel care își cumpără mașină nouă – mai ales dacă este în leasing sau prin credit. Apoi, cel care achiziționează o mașină second hand nu mai veche de 3 -5 ani. Este și explicabil, pentru că autoturismele își pierd din valoare aproximativ 10-15%/an. Deci, după cinci ani, reparația unei mașini în caz de eveniment rutier poate să coste mai mult decât mașina însăși.

Există statistici oficiale, vezi link: https://asfromania.ro/, unde se pot găsi atât date despre evoluția asigurărilor în România, pe clase (categorii) specifice, cât și în contextul pieței europene.

Piața românească este o piață dominată de polițele auto (RCA și CASCO), dar chiar și așa, doar aproximativ 70% din parcul auto este asigurat pe RCA  (polița obligatorie prin lege!) și mai puțin de 35% pe CASCO. Motivele sunt multiple: vechimea parcului auto – suntem plini de mașini second hand cu vechime mai mare de zece ani, puterea de cumpărare, inconsistența legislativă și neacordarea de facilități fiscale, neaplicarea legilor etc.

Asigurarea locuințelor este obligatorie în România, sub denumirea PAD. Poți să ne spui care sunt beneficiile reale ale unei astfel de asigurări și, mai ales, care sunt minusurile față de o asigurare facultativă pentru case sau apartamente?

O asigurare corectă și cât mai cuprinzătoare a unei clădiri cu destinația de locuință presupune încheierea a două asigurări:

PAD – polița obligatorie care este o asigurare socială, de aceea acoperă trei evenimente naturale: cutremur, inundații din revărsări de ape naturale și alunecări de teren, la o sumă asigurată maximă de 10.000 de euro (pentru locuințele din paiantă) și 20.000 de euro (pentru locuințele din beton, cărămidă, lemn, metal) la o primă anuală de 10, respectiv 20 de euro.

Polița facultativă – care se încheie la o sumă asigurată egală cu suma necesară reconstruirii clădirii, așa cum era înainte de a se fi produs evenimentul asigurat pe poliță. Cuprinde evenimente care nu se regăsesc pe polița PAD (unul dintre cele mai importante este incendiul, altul este furtul) și acoperă și evenimentele de pe polița PAD, de la nivelul de 10.000 de euro, respectiv 20.000 de euro, până la valoarea de refacere a clădirii. De asemenea, pot fi asigurate și bunurile din interior care sunt, cel mai adesea, primele afectate de evenimente.

Așa că, nu există minusuri și plusuri, ci doar o completare a unei polițe cu cealaltă. Adică: perechea PAD și Facultativă.

Despre Pilonul II, poți să ne explici ce s-a schimbat legislativ în ultimii ani pe această zonă, simți că populația neglijează anumite aspecte importante legate de acest domeniu?

Deja Pilonul II merge de la sine, cei proaspăt angajați sunt introduși în sistemul de asigurare în mod aleatoriu, dacă nu o fac în mod voluntar.

Puteți găsi date statistice relevante pe acest subiect pe linkul: Autoritatea de Supraveghere Financiară – Evoluția sistemului de pensii private în primele 9 luni ale anului 2021 (asfromania.ro). Faptul că este obligatoriu, prin virarea automată către Pilonul II a contribuției, face ca fiecare angajat să aibă un aport în propriul cont de Pilon II. Intrând pe linkul: Statistici – APAPR – Asociația pentru Pensiile Administrate Privat din România, fiecare participant poate să își vadă contul și valoarea acestuia, chiar și unde este asigurat, dacă nu știe. Ideea este că statul nu poate nici acum și nici în viitor să asigure pensii decente. Elementele demografice – respectiv scăderea populației active în raport cu populația aflată în pensie, evoluția prețurilor, creșterea speranței de viață și schimbările economice nu vor mai face posibilă păstrarea sistemului de pensii exclusiv de stat. De aceea, aș sublinia că Sistemul de Pensii Private din România cuprinde Pilonul II (obligatoriu) și Pilonul III (facultativ) care are o deductibilitate de 400 de euro/an (pentru angajat) și 400 de euro/an (pentru angajator).

Mai multe detalii găsiți pe linkul: Pilonul III – Sistemul de pensii facultative (mmuncii.ro) și, ca la polița obligatorie PAD și facultativă pentru locuință, Pilonul II (obligatoriu) și Pilonul III (facultativ) este perfect să fie împreună.

Cum spuneam și la primul punct, trebuie să decidem pentru noi din timp, în cunoștință de cauză, punând întrebări și căutând răspunsuri, astfel încât la pensie să nu fim la mâna nimănui. Asta presupune, însă, să avem responsabiliatea propriilor decizii și să căutăm cei mai buni consultanți în domeniu.

Care este opinia ta despre percepția românilor vizavi de asigurările de sănătate? Simți că există un minus semnificativ la capitolul educație, o interpretare eronată a produselor din această zonă?

Românii vor asigurări de sănătate, dar nu realizează că o asigurare medicală privată, care să ofere cele mai bune condiții de desfășurare a actului medical, în cele mai bune cabinete medicale, clinici sau spitale, pentru cât mai multe și variate probleme medicale, costă! Dacă este să luăm numai cât este contribuția lunară la salariul mediu pe economie și ce servicii medicale avem la acel preț, este clar că există o interpretare eronată cu privire la raportul servicii dorite și prețul aferent lor.

Mai mult, asigurarea se ocupă, la modul general, de readucerea unui bun, a unei stări de sănătate, a unei situații, la starea de dinainte de producerea unui eveniment care trebuie să fie cuprins și definit în polița de asigurare. Altfel spus, asigurarea repară/reface. De aceea, de regulă, partea de prevenție, premergătoare unui eveniment, care ar deteriora starea de sănătate, este o clauză adăugată asigurărilor, nu este ceea ce asigurarea are ca și obiect. De aici și multe confuzii și nemulțumiri în cazul în care produsul achiziționat nu are prevenția acoperită. Este un minus semnificativ din toate părțile: de la asigurator, prin intermediarii săi (aruncând în piață oameni mai puțin pregătiți, având produse care încă pot genera neclarități în rândul clienților), de la cadrele medicale (care nu explică pacienților ce au de făcut, nu le dau detalii cu privire la actul medical, chiar nu le dau documentele necesare la care au dreptul), până la pacienți (care nu își cunosc drepturile și obligațiile). Ce este de făcut: toate părțile implicate să clarifice partea care îi revine, pentru că piața are un fel extraordinar de a se regla și a învăța din propriile greșeli.