Gaura din stratul de ozon, cea mai mare din 2015: depășește 26 de milioane de kilometri pătrați, ce înseamnă asta

Temperaturile stratosferice reci au dus la niveluri relativ ridicate de epuizare a stratului de ozon în acest an, dar gaura se micșorează în general. Gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii a atins vârful anual de 26,4 milioane de kilometri pătrați (10,2 milioane de mile pătrate) pe 5 octombrie.

Deși acesta este al treilea an consecutiv când gaura de ozon s-a extins la acest tip de dimensiune, tendința generală arată că, de fapt, încă se micşorează.

Gaura din stratul de ozon, mai mare

Potrivit unei declarații a lui Paul Newman, șef al Centrului de Zbor Spațial al NASA, „toate datele spun că ozonul este în curs de recuperare”. În timp ce gaura crește întotdeauna între august și octombrie, Newman a declarat pentru Associated Press că „este puțin mai rău anul acesta, deoarece a fost mai frig anul acesta”.

Epuizarea ozonului deasupra regiunii polare de sud este cauzată de compușii clorului din stratosferă, majoritatea putând fi atribuiți utilizării istorice a clorofluorocarburilor (CFC). În timpul iernii reci din Antarctica, temperaturile devin suficient de scăzute pentru ca norii polari stratosferici (PSC) să se formeze la altitudini mari. Aceștia oferă apoi o suprafață pentru reacțiile chimice care transformă CFC-urile în forme mai active, cum ar fi clorul gazos.

Culiță Sterp, implicat într-un nou scandal uriaș: Acuzat că a luat bani de la pro-ruși pentru a le face campanie. Cum răspunde după ce Irina Rimes l-a pus la zid

CRBl e topit după iubita lui, Olga. Cum gestionează cei doi perioadele în care stau separați: ”Pentru că suntem amândoi pe o scenă, asta ne ajută să ne înțelegem reciproc carierele!” EXCLUSIV

Când lumina soarelui revine la începutul primăverii polare, radiațiile ultraviolete despart aceste molecule de gaz de clor și eliberează atomi de clor, cu care interacționează apoi și distrug moleculele de ozon. Din acest motiv, gaura de ozon din Antarctica crește întotdeauna în timpul primăverii, stabilizându-se, în cele din urmă, odată ce temperaturile devin prea ridicate pentru ca norii polari stratosferici să existe.

Prin urmare, cu cât primăvara este mai rece, cu atât este mai mare potențialul de daune – ceea ce explică de ce în ultimii ani s-au înregistrat găuri în stratul de ozon deosebit de mari.

Anul acesta, de exemplu, temperaturile stratosferice au ajuns la -94 de grade Celsius pe 11 august, dar au crescut la -82 de grade Celsius, până pe 11 octombrie. În mod critic, această cifră ulterioară este încă mai mică decât minimul de temperatură necesară pentru formarea PSC-urilor.