Fața nevăzută a fostului președinte american, Franklin Roosevelt: ce părere avea, de fapt, despre antisemitism
În mai 1943, președintele Franklin Roosevelt se întâlnea cu prim-ministrul britanic, Winston Churchill, la Casa Albă. Cei doi lideri aliați au trecut, în cadrul întâlnirii, în revistă războiul și au făcut schimb de păreri despre planurile lor ulterioare.
La un moment dat. în discuție, Franklin Roosevelt a vorbit despre ceea ce el numea „cel mai bun mod de a rezolva problema cu evreii”.
Vicepreședintele Henry Wallace, care a notat conversația în jurnalul său, a spus că Roosevelt a vorbit cu aprobare despre un plan „de a răspândi evreii în toată lumea” „Președintele a spus că a încercat acest lucru în Meriwether County, Georgia, dar și la Hyde Park, pe baza introducerii a patru sau a cinci familii de evrei în fiecare loc. El a susținut că locuitorii acelor zone nu ar avea nicio obiecție dacă numărul evreilor nu ar fi mai mare”, a mai scris Wallace.
Remarca lui Roosevelt este, fără dar și poate, deranjantă, iar venind de la oricine altcineva, ar fi, probabil, considerată ca o urmare directă a convingerilor antisemite, mai ales în contextul Holocaustului care se afla, în acele momente, în plină desfășurare.
Franklin Roosevelt, un președinte american mic, cu viziuni înguste
Sistemul de imigrație din SUA a limitat sever numărul de evrei germani admiși în anii nazismului la aproximativ 26.000 anual.
În 1923, în calitate de membru al consiliului de administrație de la Harvard, Roosevelt a decis că în cadrul instituției de învățământ erau prea mulți studenți evrei. În 1938, el a sugerat în mod privat că evreii din Polonia dominau economia și, prin urmare, erau de vină pentru provocarea antisemitismului acolo. În 1941, a mai spus, în cadrul unei reuniuni a Cabinetului, că prea mulți dintre angajații federali din Oregon sunt evrei. În 1943, tot el le-a spus oficialilor guvernamentali din Africa de Nord, eliberată de Aliați, că numărul evreilor în diferite profesii „ar trebui să fie cu siguranță limitat” pentru a „elimina plângerile specifice și de înțeles pe care nemții le-au purtat față de evreii din Germania”.