„Ești Hagi Tudose” – cine a fost și ce înseamnă expresia pe care mulți români o folosesc atunci când caracterizează pe cineva

Probabil că ai auzit deja, măcar o singură dată în viață, expresia „Ești Hagi Tudose”, cu referire la o anumită persoană. Iar dacă nu știi la ce se referă și nici de la ce vine, articolul de față vine să-ți lămurească dilema.

În primul rând, trebuie să știi că, dacă ești numit așa, nu ar trebui să te bucuri prea mult, pentru că, în mod evident, expresia are conotație negativă, după cum vei vedea în cele ce urmează.

Care era trăsătura principală a lui Hagi Tudose

Așa cum menționam mai devreme, a fi numit Hagi Tudose nu este câtuși de puțin un compliment. În mare, înseamnă că ești foarte zgârcit, mai zgârcit decât ar trebui.

Hagi Tudose este personajul principal dintr-o piesă de teatru, ce poartă același nume, scrisă de Barbu Ștefănescu Delavrancea în 1887, dar jucată abia în anul 1912, pentru prima oară, pe scena Teatrului Național din București.

Cum va fi vremea în ziua alegerilor prezidențiale. Prognoza meteo pentru weekendul 23-24 noiembrie

Cât plătești dacă folosești aerul condiționat pentru a te încălzi iarna? Cum îți afectează factura

În această nuvelă, se vorbește despre un hangiu extrem de avar care, în loc să se bucure de ceea ce îi oferă viața, preferă să trăiască în sărăcie lucie și să economisească, ca mai apoi să moară în mizerie, în ciuda averii agonisite.

„Zgârcenia sa delirantă e împinsă dincolo de pierderea instinctului său de supraviețuire”, declara, la un moment dat, George Călinescu, despre personajul din nuvela devenită piesă de teatru, scrisă de Barbu Ștefănescu Delavreancea.

Trebuie menționat că ideea lui Delavreancea nu este unică, de vreme ce, înaintea lui, au existat și alte opere literare care au abordat acest subiect: Euclio, creat de Plaut; Harpagon al lui Molière, Shylock al lui William Shakespeare; Gobseck, de Honoré de Balzac; Pliușkin, de Nikolai Gogol.

Cu toate astea, Hagi Tudose, al lui Delavrancea, a rămas în memoria colectivă a românilor ca definiția completă a avariției nejustificate, creând o expresie de sine stătătoare. Scriitorul a vrut să sublinieze, în opera sa, o trăsătură profund umană care, dacă nu este controlată, se poate transforma într-o adevărată maladie psihică.