Elevul corigent și repetent, devenit protejatul lui Dimitrie Gusti. Nu prea îi mergea mintea în școala timpurie, dar a ajuns savant și a lăsat o adevărată moșternire culturală României

Dacă te uiți un pic în istorie, ai putea să tragi concluzia că, pentru a reuși în viață, nu ai nevoie de școală prea multă. De fapt, această preconcenție este una greșită, fiindcă, la baza acestei simple afirmații stau multe detalii care fac diferența.

În primul rând, trebuie să ții cont de faptul că fiecare om, în parte, se naște cu o anumită capacitate mentală sau, în funcție de caz, cu un talent deosebit într-o oarecare disciplină. Astfel, doar aceștia vor reuși să izbândească, în ciuda corigențelor sau a repetenției anilor timpurii de școală.

În concluzie, nu înseamnă că orice om care se va declara în copilărie „dușmanul” școlii va deveni savant sau artist.

Constantin Constantinescu-Mircești / fotografie de arhivă (1927, Nereju)

Constantin Constantinescu-Mirceşti n-a strălucit în școala primară, ba dimpotrivă

Cu toate astea, există și astfel de exemple: ale unor oameni care au reușit imposibilul deși, cel mai probabil, că niciun profesor nu le-ar fi dat o astfel de șansă.

Cutremur în România, vineri dimineață. Ce magnitudine a avut și unde s-a produs

14 – 1 = 1 nu este ecuația corectă. Mută un singur băț de chibrit pentru a afla răspunsul în doar 5 secunde, precum elevii de clasa a II-a

Cazul lui Constantin Constantinescu-Mircești se aseamănă foarte mult cu cel al marelui Anghel Saligny. Cei doi au demonstrat, la vremea lor, că nu este nevoie să ai rezultate uimitoare la școală ca mai târziu să devii, la rândul tău, uimitor.

Constantin Constantinescu-Mircești a suferit o schimbare totală, dacă este să comparăm copilăria sa cu viața de tânăr adult.

Născut în anul 1900, elevul repetent de la Liceul Unirea s-a transformat într-un student conștiincios, ca mai apoi să devină profesor și să creeze multe lucrări care aveau să schimbe țara noastră.

A fost repetent în clasa întâi, cel mai mult necăjindu-l limba română și matematica, cel de-a doua materie dându-i bătăi de cap și în anii care aveau să urmeze.

În mod bizar, ajungea să aibă probleme și la istorie, domeniul care, mai târziu, l-au transformat dintr-un simplu om, în nemuritor.

„În clasa a II-a, în anul şcolar 1914-1915, a început tot cu stângul, tot la matematică, dar şi la geografie, o altă materie preferată mai târziu. În anul şcolar următor, 1916-1917, îl găsim din nou menţionat pe Constantinescu D. Constantin, născut la 20 iulie 1900, în comuna Mirceşti, judeţul Putna, fiul lui Dimitrie Constantinescu, român ortodox, de profesie notar şi al Anicăi Constantinescu, înscris în clasa a III-a, pe baza unui certificat emis de liceu în octombrie 1916.

Notele acordate au fost ceva mai bune, cu doar două corijenţe trecute, la matematică şi germană, fiind declarat promovat”, a declarat istoricul Florin Dîrdală, de la Arhivele Naţionale Vrancea, pentru adevărul.ro.

Mai târziu, în clasa a șasea, rămânea din nou repetent la germană, matemarică și latină.

Catalog / rezultate școlare

Studenția avea să-i schimbe traiectoria în viață, dar și felul în care percepe noțiunea de școala

După tot acest periplu, ajungea să aplice la Facultatea de Litere și Filosofie din București. Ca prin minune, reușea. Mai mult, aici avea să-și schimbe total traiectoria. Se spune că Dimitrie Gusti i-ar fi servit drept exemplu în viață.

Ajungea să facă parte din echipa de cercetători condusă chiar de Dimitrie Gusti, ajunsă în Vrancea, în anul 1927, pentru „a însemna punctul de plecare în cercetarea ştiinţifică a satului românesc în vederea desluşirii, cel puţin în parte, faţa ascunsă a acestei regiuni”.

De asemenea, a fost unul dintre cei 41 de membri ai echipei de studiu. Toată această muncă a dus la lucrarea în trei volume „Nereju, une village d’une region archaique”.

„A mai participat, în 1928, la acţiunea ştiinţifică de la Fundu- Moldovei din Bucovina, apoi în Dobrogea la cercetările desfăşurate în trei comunităţi: satul Pecineaga-jud.Tulcea, campanie condusă de Apostol Culea, în satul Regina Maria-jud.Caliacra, pe care a coordonat-o personal, precum şi la campania organizată în comuna Ferdinand I. Condiţiile de desfăşurare a cercetărilor rurale în Dobrogea au fost realizate în condiţii materiale identice cu cele din restul teritoriului românesc. A fost şi director al publicaţiei Cuvântul Dobrogei Nou, foaia de cultură, informaţie şi folclor, care a apărut începând cu luna decembrie 1937 şi până în aprilie 1939”, a mai declarat istoricul Florin Dîrdală, citat de sursa menționată anterior.

Constantin Constantinescu-Mirceşti și-a concentrat marea parte a studiilor sale pe frumosul ținut al Dobrogei, încercând să afle cât mai multe despre tradițiile locale din această zonă a României.

„Pe o parte a pământului frământat în trecut al Dobrogei, se află în curs mari şi definitive prefaceri. Pleacă turcii ducând cu ei o lume de obiceiuri şi de tradiţii, o încredere neţărmurită în legile fixe ale destinului şi odată cu plecarea turcilor, batalioanele de colonişti veniţi să reînsufleţească viaţa acestei provincii aduc cu ei alte tradiţii şi obiceiuri.

Cronicari conştiincioşi, ne vom da silinţa să înregistrăm în această foaie de cultură parte din manifestările atât de caracteristice, care zguduie în momentul de faţă viaţa socială a acestei provincii”, scria savantul în una din lucrările sale.

Imediat după 1950, savantul punea bazele altor lucrări importante pentru România, printre care „Hotarul dintre Moldova şi Ţara Românească”, „Marele proces al Vrancei”, „Păstoritul transhumant si implicaţiile în Transilvania şi Tara Româneasca în secolele XVIII-XIX”, „Vrancea arhaică, evoluţia şi problemele  ei”.

Constantin Constantinescu-Mircești a decedat la Bucureşti, în 1985, dar a lăsat în urma sa o adevărată moșternire culturală.

Prefață de Dimitrie Gusti

Credit fotografie antet: preluare Cooperativa Gusti