Diva literaturii românești, victima dragostei „ca o pânză de păianjen”: Cella Serghi și drama cu Camil Petrescu

ACTUALITATE
Diva literaturii românești, victima dragostei „ca o pânză de păianjen”: Cella Serghi și drama cu Camil Petrescu
09 sept. 2022 | 19:41

Diva literaturii românești a trăit o adevărată poveste de dragoste cu Camil Petrescu. Iubirea dintre ei a fost principalul motor al ideilor așternute pe foi.

Cella Serghi a fost cunoscută ca scriitoare, publicistă și traducătoare română. Aceasta s-a născut în data de 22 octombrie 1907 la Constanță, acolo unde are loc debutul său artistic, dar și povestea de dragoste alături de autorul Camil Petrescu.

Primul Război Mondial a determinat familia scriitoarei să se mute în Brăila, iar mai apoi în București. Dragostea de mare a fost principalul izvor de inspirație al Cellei, lucru mărturisit chiar de către ea.

„M-am născut la Constanța, într-o casă de pe strada Mării, și prezența mării a avut o influență deosebit de puternică asupra copilăriei mele. Despărțirea de mare, din cauza refugiului, a fost un șoc care a lăsat urme adânci. M-a urmărit nostalgia mării, dorul de mare mi-a îndurerat copilăria.”

În anul 1931 aceasta finalizează studiile Facultății de Drept din București, iar în timpul liceului, formează o adevărată legătură de prietenie cu Margareta Bresliska, fiind cea care va deveni modelul personajului său din din „Pânza de păianjen”.

Cella Serghi și Camil Petrescu se întâlnesc în vara anului 1927, în Ștrandul Kiseleff din Capitală, după ce aceasta finalizaze liceul. Aceasta relatează că „nu era înalt, şi asta îl supăra poate tot atît de mult cît şi surzenia. Avea un mers sacadat. Umerii înţepeniţi, ochii apropiaţi, atenţi, vrînd parcă să audă cu ei şi protestînd permanent, vehement, împotriva a tot ce se întîmplă în jurul lui, în ţară, în lume”.

Cu toate că la prima întâlnire, autorul nu îi acordă o atenție prea mare Cellei, după un an, cei doi se revăd în același loc. Numai că, de data aceasta, Cella era deja în timpul facultății și căsătorită cu inginerul Alfino Seni, pe care i-l și prezintă lui Camil Petrescu.

Cei doi intră în discuție cu privire la o părere asupra anumitor pasaje din romanele sal, Cella se îndrăgostește iremediabil de Camil Petrescu. Astfel, Cella ajunge să caute orice pretext pentru a-i fi alături autorului, în ciuda faptului că era căsătorită.

Camil Petrescu si Cella Serghi

Camil Petrescu ți Cella Serghi

Povestea de dragoste dintre Camil Petrescu și diva literaturii românești

Legătura dintre ei doi avea o mare însemnătate pentru Cella, chiar dacă autorul o trata cu o oarecare răceală. Timpul petrecut împreună îi însămânțează în mintea Cellei ideea de a deveni chiar „doamna Petrescu”.

„Ne întâlneam la curse, la teatru, la cinematograf, cînd erau premiere cu actriţe elegante şi actori de renume, şi chiar la noi acasă, unde accepta să joace nesfîrşite partide de table cu soţul meu, ca să fie aproape de mine.

Dar mie nu-mi ajungea. Aş fi vrut ca acest bărbat (…) să închidă deodată cutia de table cu un zgomot care să dărîme zidurile şi să-i spună:“Aşa nu se mai poate! Vreau să fie a mea, nevasta mea!” Dacă nu e în stare de un gest definitiv, hotărît, înseamnă că nu mă iubeşte! Şi totuşi de cîte ori rămîneam singuri o clipă, se apropia de mine şi cu o tandreţe intensă, răscolitoare, îmi şoptea:”Moft!”

Totuși, nu au ajuns să poarte numele lui, chiar dacă, așa cum afirma chiar Cella, Camil Petrescu o privea cu iubire și dorință. Aceste sentimente ale scriitoarei devin vizibile și pentru soțul ei care decide însă să rămână alături de ea.

În ciuda răcelii de care dădea dovadă scriitorul, acesta continua să îi trimită bilețele romantice Cellei atunci când ochii nu li se puteau întâlni. Cella ajunge să divorțeze în speranța că o căsătorie cu celebrul scriitor încă ar mai fi posibilă și îți dedică viața artei literare.

Legătura dintre cei doi a determinat și debutul Cellei ca scriitoare și crearea de noi prietenii cu Mihai Sebastian, Eugen Lovinescu și Liviu Rebreanu. În anul 1937, în „Revista fundațiilor” apare primul fragment al romanului „Pânza de păianjen”, o adevărată capodoperă în care își descrie viața.

Acesta a fost un prim-pas către construirea unei cariere literare, astfel că Cella lansează și mai multe scrieri care îi aduc recunoașterea în literatura românească. În afară de scrierile sale de dragoste, talentul acesteiea se întinde și mai departe, fiind recunscută ca o talentată memorialistă prin romanul „Pe firul de păianjen al memoriei”.

În roman este descrisă povestea de dragoste dintre ea și Camil Petrescu, dar și prieteniile frumoase pe care le-a avut cu Mihail Sebastian, Liviu Rebreanu și Eugen Lovinescu. Camil Petrescu a fost cel care ca îndemnat-o să scrie această operă, însă și ea la rândul său, îl ajută pe autor să dea viață personajelor feminine din „Patul lui Procust” sau „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”.

Iubirea dintre ei a urmărit-o pe autoare tot restul vieții și nu s-a stins nici măcar după moartea lui Camil Petrescu, Cella trăind alți 35 de ani după aceea.