Digitalizarea în România, un mit: cifrele care trădează ineficiența autorităților și birocrația
România este încă pe sistemul dosar cu șină, digitalizarea fiind departe de noi. Dintre proiectele de digitalizare finalizate, cu aplicare în sectorul public din România, un total de doar 5% sunt folosite în realitate și continuă să fie dezvoltate și să beneficieze de servicii de mentenanță.
Conform unei analize OVES Enterprise, companie românească de dezvoltare de software, înființată, în 2015, la Cluj-Napoca, procedura greoaie, birocrația, lipsa de specialiști pentru analiza proiectelor, durata mare a procedurii de licitație și a soluționării eventualelor contestații, durata mare a implementării proiectelor fac ca, în medie, un proiect de digitalizare să dureze peste cinci ani, de la momentul începerii documentației, până la finalizarea implementării.
„În această perioadă, proiectul fie nu mai este de interes, fie tehnologia pe care se bazează s-a învechit, fie s-a schimbat Guvernul, iar prioritățile sunt altele decât acum 5 ani. Asta, în cazul în care un proiect ajunge să fie finalizat. De cele mai multe ori, însă, lipsa de interes este principalul factor care pune piedică demarării proiectelor de digitalizare în sectorul public”, spune Mihai Filip, CEO OVES Enterprise. „Spre exemplu, am trimis 50 de mail-uri către 50 dintre cele mai importante administrații locale din România, în care ne oferim să punem la dispoziția primăriilor, gratuit, servicii de consultanță pentru proiecte de digitalizare. Până la acest moment, nu am primit niciun răspuns, niciun replay la email-uri”, adaugă Mihai Filip.
Digitalizarea, un vis frumos în România
În comparație cu noi, sectorul public din vestul Europei este mult mai digitalizat. Acolo, multe instituții sunt complet digitalizate: primării, secții de poliție etc. Mai mult, procedurile sunt simplificate, ca proiectele să fie implementate cât mai rapid.
Mihai Filip completează că în Germania au o licitație, spre exemplu, care presupune ca proiectele câștigătoare să fie implementate în maximum un an, după care acestea se dezvoltă în continuare: “Am fost implicați aici în dezvoltarea unei aplicații de supraveghere, management și analiză a bolilor infecțioase, ce permite țărilor să monitorizeze focarele de infecție, cazurile de urmărire și contactele și să păstreze o imagine de ansamblu asupra cifrelor și statisticilor generale, cu participarea mai multor instituții de sănătate publică, cum sunt spitale, laboratoare, ofițeri de supraveghere etc”.
În România, în digitalizarea din sectorul public, se mizează foarte mult pe automatizarea proceselor. De asemenea, accentul este us pe colectare și analiză de date, iar contractele sunt, de obicei, mari, câștigate de un consorțiu de firme (integratori) care apelează la parteneri tehnologici (subcontractant) pentru development.