Cine și-a trăit tinerețea sau maturitatea pe vremea când Nicolae Ceaușescu făcea legea în România, își amintește, cel mai probabil, și de cozile interminabile, leitmotif-ul unui regim politic care nu ar trebui să se mai repede niciodată.
Evident, cozi existau peste tot, însă cele mai lungi și mai chinuitoare pentru români erau cele de la lapte (și alte alimente), dar și cele de la butelii. Dacă astăzi ne zbatem să ne plătim facturile la gaz și electricitate, oamenii acelor timpuri degerau de frig iarna la coadă pentru a-și putea umple butelia, cea care îi ajuta să gătească și chiar să-și încălzească apartamentele și casele.
Pe vremea lui Ceaușescu, o simplă glumă nevinovată pe seama dictatorului te putea duce în beciurile Securității. Așadar, este lesne de înțeles că o eventuală critică nu era acceptată de regim. În definitiv, Partidul Comunist era „perfect”, iar oamenii trebuiau să se comporte ca atare – cel puțin atunci când venea vorba despre declarațiile publice.
Cu toate astea, a existat un om care a avut curajul să-i zică lui Nicolae Ceaușescu adevărul în față și, culmea, nu a pățit nimic mai apoi. Există un motiv destul de logic pentru asta.
Omul care și-a „permis” să-l critice pe liderul comunist este nimeni altul decât Andruță Ceaușescu, tatăl primului om al Republicii Socialiste România. El i-ar fi reproșat, la un moment dat, fiului său că i-ar neglija pe români și nu le-ar da suficiente butelii pentru un trai decent.
„El, săracul, obișnuit ca la țară, se mai ducea, când venea la București, la câte o cârciumă și lua câte o țuică. Alteori, acesta se întâlnea în sat cu alți bătrâni și ăștia îi ziceau: ‘Spune-i lui fiu-tu să ne dea butelii’. Ce se cerea pe vremea aia. El venea și-i spunea lui Ceaușescu: ‘M-am întâlnit cu Vasilică, cu Costică. De ce nu le dai, mă, butelii?”, scria arhitectul Camil Roguski, de altfel un apropiat al cuplului Nicolae şi Elena Ceauşescu, în cartea sa „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
Despre Andruță Ceaușescu se spune că provenea dintr-o familie de păstori din județul Gorj. El a fost primar al Scorniceștiului o perioadă.
Tot despre el, Roguski își amintește că era un om bun și credincios, care nu și-ar fi pierdut simțul de sine nicio clipă, în ciuda faptului că era tatăl celui mai puternic și de temut om din țară, în acea perioadă.