De ce ne mișcăm ochii în timp ce dormim. Ce relevă ultimul studiu
La fel ca și animalele și oamenii își micșă globii oculari în timpul somnului. Află de ce ne mișcăm ochii atunci când dormim și ce rol are acest lucru asupra organismului.
Un studiu efectuat asupra rozătoarelor care se aflau în timpul somnului dezvăluie și mai multe detalii despre mișcările oculare rapide – REM sau Rapid Eye Movement. Cercetătorii studiază această mișcare a ochilor care sunt bazate pe vise încă din anul 1950.
Cei care dormeau și care s-au trezit din vis au avut tendința de a arăta o mișcare a ochilor deosebit de exgarată, lăsându-ne să presupune că ochii țin evidența peisajul imginar din vis. Cele mai multe studii de până în prezent s-au bazat pe dezvăluirile celor care au fost treziți, pe care cercetători le-au raportat mișcărilor lor oculare, însă această abordare a lăsat prea mult loc de îndoială.
Alți cercetători au subliniat că somnul REM poate apărea în absența viselor, în special la bebelușii mici și la persoanele cu traumatisme cerebrale care probabil îi lasă incapabili să vizualizeze. De asemenea, putem visa fără a intra în somn REM. Important este că nu toate studiile susțin ceea ce se numește „ipoteza de scanare”.
Alternativ, mișcarea rapidă a globilor oculari sub pleoape ar putea fi pur și simplu un răspuns nervos la o activitate mai fundamentală care apare atunci când creierul nu mai este legat de conștiință. Pentru a depăși dificultățile de a studia neurologia oamenilor care visează, oamenii de știință de la Universitatea din California, San Francisco, au folosit șoareci.
Visele ar avea legătură cu momentul în care ne mișcăm ochii în timpul somnului
Mai exact, au măsurat activitatea celulelor nervoase din talamusul șoarecelui care sunt responsabile pentru îndreptarea capului într-o anumită direcție. La șoarecii treji, aceste sacadele tind să se alinieze cu mișcările capului pe măsură ce șoarecii navighează în lumea reală. Potrivirea mișcărilor oculare cu impulsurile nervoase pentru direcția capului ar fi o dovadă majoră în sprijinul ipotezei de scanare.
Echipa a folosit sonde mici implantate pentru a înregistra activitatea neuronală a șoarecilor, permițându-le să-și exploreze liber mediul în timp ce sunt treji. Între timp, o serie de camere au surprins fiecare clipire din ochi. Când subiecții obosiți de testare s-au ghemuit pentru un pui de somn, senzorii au continuat să înregistreze.
Liniile de bază ale activității neuronale și sacadele stabilite în timpul perioadelor de veghe au fost apoi utilizate pentru a determina cât de probabil era ca mișcările oculare în timpul REM să fie, de asemenea, legate de direcția intenționată prin lumea lor mentală.
Rezultatele lor oferă dovezi destul de clare și obiective care conectează mișcările rapide ale ochilor ale șoarecelui și controlul creierului său asupra mișcărilor capului. La fel ca atunci când ești treaz, mișcările oculare mai mari și mai sacadate prezic schimbări mai puternice în direcția capului, așa cum este direcționată de talamus, de exemplu.
Fără a replica măsuri precise similare pe un creier uman convenabil, o procedură invazivă care nu este fără precedent în cercetarea viselor, este cea mai directă dovadă pentru ipoteza de scanare pe care o vei obține. Toate acestea indică un nivel mai ridicat de coordonare la nivelul creierului în timpul somnului REM, care continuă să direcționeze mișcările unui corp printr-un spațiu imaginat.
Potrivit unui comentariu al neurologilor Cathrin Canto și Chris De Zeeuw de la Institutul Olandez de Neuroștiință, citirea mișcărilor oculare în timpul somnului ar putea ajuta la informarea terapiilor pentru îmbunătățirea memoriei sau gestionarea traumei. De asemenea, ne-ar putea oferi mai multe perspective asupra scopului însuși al rătăcirilor noastre inconștiente.