Comoara din România pe care puțini oameni o știu. S-au găsit sute de tone de aur

Comoara din România care a scos tone de aur la suprafață se află în Hunedoara. Cu toate că minele de la Gurabarza s-au închis, febra aurului încă dăinuie printre localnicii care cunosc prețioasa comoară din adâncuri.

Industria auriferă din zona Bradului, Munții Metaliferi a ajuns la colaps începând cu anii ’90. Tot ceea ce a mai rămas în urma măreței industrii au fost doar ruine ale fostelor mine, dar și tradiția mineritului printre localnicii zonei.

Chiar dacă această industrie a apus în urmă cu peste două decenii, localnicii încă se gândesc la un aur care se află adânc îngropat în munți. Cele mai bogate mine de aur se regăseau în zona Barza, acolo unde pădurile ascund câteva duzini de intrări care în trecut erau folosite de către mineri.

Actualul loc unde se regăsește galeria Treptele Romane datează încă din secolul doi, fiind printre puținele locuri care dovedesc lucrările antice de pe teritoriul țării noastre. Este denumită așa pentru că la capătul acesteia încă mai pot fi văzute treptele din piatră de pe vremea romanilor, scriu cei de la Adevarul.ro.

Ce poți face de Crăciun în București. Evenimente și activități în perioada 24-26 decembrie 2024

Secretul pentru cea mai bună maioneză pentru salata de boeuf. Se face cu ouă întregi, în mai puțin de 1 minut și iese pufoasă

Tunelurile miniere din zonă formează adevărate labirinturi, precum un mușuroi de furnici, locuri în care oamenii săpau pentru a scoate la suprafață metalul galben. Alte guri de mină se mai regăsesc în prezent la mina Musariu, Ruda și Barza, revenind în proprietatea naturii. Chiar și în prezent, deși intrările au fost zidite, localnicii încă speră să găsească aur.

„Au spart pereții și porțile de betona ale galeriilor, fâcându-și loc cât să intre pe burtă, ori pe deasupra lor, în munte. Unele erau însă prăbușite sau inundate, astfel că efortul celor care au scotocit după aur putea fi zadarnic. Aurul l-au căutat pentru că se spune că atunci când minele au fost închise, au fost zidite și lăsate așa filoane de aur masiv, ca rezerve de aur la nevoie”, după cum relata un fost muncitor al minei Musariu.

Atât români, dar și oameni de peste hotare încă sunt în căutarea metalului prețios, polițiștii fiind cei care îi descoperă scoțând minereul de aur luat dintr-o mină părăsită, fiind ulterior procesat cu ajutorul mercurului. Aurul nu este singurul metal de interes al căutătorilor de comori. La acesta se mai adaugă și „goana” după cupru și zecile de kilometri de șine care pot reprezenta un venit considerabil.

Fosta intrare în galeria Breiner de la mina Băiuț. (Foto: Pressone)

Comoara din România reprezentată de sutele de tone de aur

În cazul unelor galerii, acestea nu au mai fost zidite, astfel că puțurile miniere încă se regăsesc prin pădurile din zonă, fiind acoperite doar cu lemne și reprezintă un adevărat pericol care este semnalizat doar pe alocuri, mici indicatoare.

Dacă unele mine pot fi găsite cu ușurință datorită haldelor de steril aurifer părăsite din preajma lor, celelalte au fost semnalizate de către localnici cu ajutorul unor cruci din piatră. Un fost miner al carierei de cupru de la Valea Arsului locuiește în zonă într-o rulotă, afirmând că aici este locul său preferat, în ciuda faptului este unul părăsit.

Un tunel cu pereții întăriți pornește d ela gospodăria sa și întinde pe câțiva kilometri, până la Valea Arsului. Această galerie a fost construită de către bunicul său în secolul al XX-lea, atunci când localnicii dețineau propriile mine de aur.

La intrarea în mină se regăsește o altă cruce din piatră, pusă acolo de către bunicul său și care a fost cândva sfințită de către preotul de la Ruda, în momentul în care mina a fost deschidă. Ca mulți alți localnici, fostul miner își aduce cu nostalgie aminte de anii în care minele erau umplute de cei aproape 6.000 de muncitori, atunci când reprezenta principala ocupație a localnicilor.

„Erau vreo mie de case în aceste locuri. Până la a fi preluate de Societatea Mica, numeroase mine erau ale localnicilor. Unele porneau de sub casele familiilor de mineri. Toate s-au închis după 1990, însă unele mai puteau funcționa. Au fost distruse, jefuite, dărâmate. Nu trebuia să se întâmple asta. Puteam arăta oamenilor ce au însemnat aceste locuri”, povestește bărbatul.

Numai minele din zona Barza au adăpostit peste 200 de tone de aur, metal extras în secolul trecut. Aurul nu era singurul metal extras de acolo, astfel că minerii extrăgeau și alte metale precum argintul sau cuprul. Cea mai mare intensitate a exploatărilor miniere a avut loc în anii ´50, atunci când sub presiunea regimului comunist, minerii extrăgeau aur care ajungea la URSS, fiind extrase anual peste 2,5 tone de aur.

Lungimea totală a galeriilor subterane măsurau 500 de kilometri, unele dintre ele fiind exploatate încă de pe vremea dacilor. Sute de metri de filoane de aur se regăseau la Musariu, cunoscut ca fiind „perla” câmpului aurifer Barza. Aici, adeseori erau descoperiți bulgări de aur sau pepite de dimensiuni impresionante.

„Aici, la 6 decembrie 1947, s-a găsit o pepită de 53 de kilograme de aur masiv, într-o lentilă de minereu de o bogăţie excepţională. După cum relatează cei care au avut ocazia să lucreze la extragerea aurului din asemenea puncte de concentrare, spectacolul oferit de natură era fantastic. Pare de necrezut că este posibilă prezenţa atâtor forme, în care imaginaţia găseşte asemănări izbitoare de flori, plante, insecte, animale sau obiecte create de mâna omului”, potrivit geologului Grigorie Verdeş.

Minele întreprinderii Barza care altădată reprezenta un important pion economic al zonei, au fost închise până în anii 2000, lucru care a reprezentat un adevărat șoc locuitorilor zonei, acolo unde peste 6.000 de mineri lucrau. Potrivit autorităților de la acea vreme, mineritul se afla în regres raportat la piața, astfel că producția și costul funcționării erau prea ridicate pentru statul român pentru a fi rentabile. Indiferent care este adevărul, trecutul le aduce aminte localnicilor despre comoara din adâncurile României.

Video: Daniel Guța/ Virtual Press, YouTube.