Cine este Serghei Șoigu, militarul de care Vladimir Putin ascultă și cu care se sfătuiește

Aflat la cârmă atât în Ucraina, cât și în Crimeea și Siria, puțin cunoscutul Ministru al Apărării al Federației Ruse din 2012 este și omul care a readus armata în cele mai înalte sfere ale Kremlinului, în detrimentul serviciilor de spionaj, explică Foreign Affairs, potrivit courrierinternational.com.

Cine este Serghei Șoigu, militarul de care Vladimir Putin ascultă

La data de 25 februarie, la doar 24 de ore după ce președintele rus Vladimir Putin a ordonat o invazie pe scară largă a Ucrainei, forțele rusești au ajuns la Kiev. Deși este adevărat că Rusia are o putere de foc mult superioară, viteza avansului său militar a fost uluitoare. Dar a evidențiat și altceva: rolul predominant al armatei ruse în întreaga campanie de presiune a Kremlinului împotriva Ucrainei.

Spre deosebire de multe alte operațiuni pe care Moscova este posibil să le fi întreprins în trecut pentru a atinge obiective politice în Occident sau pentru a se răzbuna pe ceea ce a considerat a fi un inamic, ofensiva asupra Ucrainei nu a fost desfășurată de Serviciul Federal de Securitate (FSB), agenția de securitate a Federației Ruse care a atras adesea atenția Occidentului.

A fost definită încă de la început de o proiecție de modă veche a puterii militare: mai întâi prin adunarea unei forțe copleșitoare la graniță și apoi, sub ochii lumii, prin punerea rapidă și eficientă în acțiune a acestei forțe.

Crin Antonescu, propunerea comună pentru președinție. Fostul lider liberal ar fi acceptat provocarea. Ce avantaj deține

Mesaje și urări de Crăciun 2024. Cele mai frumoase felicitări și SMS-uri pentru familie, prieteni, rude sau colegi

Prin încredințarea unui rol atât de decisiv armatei, Putin confirmă remanierea spectaculoasă care a avut loc în ultimii zece ani în ierarhia de securitate a Kremlinului. Dacă în trecut armata nu intervenea în deciziile politice rusești și rămânea subordonată serviciilor de securitate, din care provine însuși Putin, în ultimii ani ea a jucat un rol mai important, nu numai în schimburile Rusiei cu țările vecine, ci și în elaborarea orientărilor sale politice.

În același timp, pe plan intern, a obținut un sprijin public fără precedent. Această armată, pe care mulți ruși o considerau cândva prost gestionată, subfinanțată și înapoiată, este acum echipată cu tehnologie de ultimă generație și susținută de un complex militar-industrial care este din ce în ce mai prezent în societatea rusă. Și, cu noua sa influență politică, s-a impus ca una dintre cele mai importante instituții din Rusia a lui Putin.

Serghei Șoigu, un punct de sprijin la Kremlin

Vârful de lance al acestei transformări este unul dintre cei mai ambițioși membri ai cercului intim al lui Putin: Serghei Șoigu. Deși nu este foarte cunoscut în Occident, Șoigu are de mult timp un punct de sprijin la Kremlin și a primit portofoliul apărării în 2012. În plus, spre deosebire de FSB, care a suferit o serie de eșecuri și umilințe în ultimii ani, armata lui Shugu s-a bucurat de un succes practic neîntrerupt de la anexarea Crimeei în 2014 și intervenția în Siria în anul următor.

Pentru a înțelege de ce Putin a fost atât de dornic să desfășoare trupe, tancuri și forțe aeriene rusești pentru o intervenție de mare risc în Ucraina, trebuie mai întâi să ne uităm înapoi la transformarea armatei ruse sub tutela puternicului său ministru al apărării.

Timp de aproape două secole, în ciuda locului său central în societate, armata rusă a participat rareori la procesul de luare a deciziilor politice. În timpul regimului sovietic, străzile din unele părți ale Moscovei și ale altor orașe mari erau dominate de bărbați în uniforme verzi.

În Rusia, funcția militară a avut întotdeauna un anumit prestigiu social. În ultimele decenii ale erei sovietice, Kremlinul a întreținut o mitologie despre forțele sale armate, bazată pe zdrobirea eroică a Rusiei în cel de-al Doilea Război Mondial.

Cu toate acestea, în cea mai mare parte a secolelor XIX și XX, oamenii de rând nu au avut niciodată un cuvânt de spus în ceea ce privește guvernarea. Ultima dată când armata rusă a jucat un rol politic independent a fost probabil în 1825, în timpul insurecției decembriste eșuate împotriva țarului Alexandru I, mobilizând mai multe regimente de elită care încercaseră să provoace o revoluție. În perioada sovietică, guvernul se temea că armata ia prea multă putere, iar KGB-ul o supraveghea.

Din momentul în care a ajuns la putere, Putin, un fost agent KGB, a păstrat această tradiție sovietică, bazându-se mai mult pe serviciile de securitate decât pe armată. Primul său război, cel care a început în Cecenia în 1999, a fost purtat de FSB, succesorul KGB-ului.

A fost prezentată ca o operațiune antiteroristă, iar armata a fost subordonată serviciilor de securitate. Între timp, Putin a continuat să se bazeze pe FSB pentru a menține un control strâns asupra elitelor sale și pentru a suprima disidența, atât în țară, cât și în străinătate.

Armata, pe de altă parte, se bucura de un prestigiu foarte limitat.