Cine a fost Pazvante Chioru și de unde vine expresia „Țara tremură de frica lui”
Poate că ai auzit până acum expresia „Țara tremură de frica lui Pazvante Chioru”, ai folosit-o, însă nu ai știut exact nici cine a fost Pazvante și nici de ce ar fi trebuit să tremure țara de frica lui.
Acest articol vine să-ți relateze originea unei vechi vorbe românești, încercând să facă lumină în cazul unui om care, contrar așteptărilor, nu a fost un personaj inventat, ci unul cât se poate de real.
Iar dacă ești pasionat de originea anumitor proverbe și povețe, poate că n-ar fi rău să citești și acest articol, în care îți explicăm ce înseamnă „să ai boala lui Calache”.
Cine a fost, totuși, celebrul Pazvante Chioru
Osman Pazvantoglu a fost un soldat din garnizoana otomană care, la un moment dat, a întors armele împotriva turcilor și a devenit guvernator al pașalei Vidin în anul 1799.
Numele de Pazvante Chioru i l-au pus românii, evident, după ce acesta și-ar fi pierdut un ochi într-o luptă.
Se spune că, deși ar fi fost salvat de la moarte după ce ar fi complotat împotriva Imperiului Otoman, fiind răscumpărat de Rigas Feraios, un apropiat al său, el nu se dezminte, astfel că strânge o armată de mercenari și pornește o răscoală în toată regula împotriva sultanului Selim al III-lea.
Sultanul trimite, la rândul lui, o armată numeroasă înspre Vidin, pentru a-l învinge pe Pazvante Chioru, însă eșuează lamentabil.
Destul de bizar, sultanul nu-l găsește vinovat pe Pazvante pentru asta, ci întocmai pe domnitorul muntean Constantin Hangerli, pe care-l acuză că nu l-ar fi ajutat, drept pentru care ordonă execuția sa.
Pesemne că Selim ar fi văzut potențialul în Pazvante Chioru, astfel că, în loc să se lupte cu el, l-a făcut pașă de Vidin, pe sistemul: dacă nu poți să-l învingi, trasformă-l în prieten.
Imediat după numire, proaspăt pus în drepturi, el începe măcelul în zonele din apropiere. Incendiază Craiova, prăduiește tot ce prinde și îl face până și pe domnitorul Mihai Șuțu să fugă din București.
De asemenea, pe lângă expresia mai sus menționată, în limbajul popular românesc există o alta care îl implică pe subiectul principal al poveștii noastre: „de pe vremea lui Pazvante Chioru” – ceea ce, în mare, înseamnă că acel eveniment s-a petrecut cu foarte mult timp în urmă.