Ce asemănări și deosebiri există între creierul uman și un computer
Oricât de mult se străduiesc, oamenii de știință nișați pe creierul uman, împreună cu psihologii, nu reușesc să stabilească care sunt asemănările și deosebirile dintre creierul uman și un computer, cu toate că ambele sunt, într-o oarecare măsură, evidente.
Ceea ce se știe sigur este că, oricâte studii ar efectua, aceștia nu vor găsi niciodată în creier o copie a Simfoniei a 5-a a lui Beethoven, sau copii ale cuvintelor, imaginilor, regulilor gramaticale sau orice altceva ar fi putut să rețină, un om, de-a lungul vieții sale. Cu toate astea, amintirile există, sunt reale, însă nu s-a găsit nicio modalitate prin care acestea ar putea fi redate, altfel decât cu ajutorul mărturiei subiectului.
Este creierul uman „gol”?
Iată o întrebare pe care cercetătorii și-au adresat-o. Răspunsul este „nu, cu siguranță nu este gol”, însă nu conține amintiri stocate în acesta, asemenea unui computer creat de om.
Încă de la inventarea computerelor, oamenii au presupus că acestea ar fi urmat tiparul creierului uman. Dacă, într-o oarecare măsură, acest lucru ar putea fi adevărat, el este doar la nivel teoretic, și nu neaparat practic.
Cel mai bun exemplu, în acest sens, este creierul unui bebeluș. Datorită evoluției, nou-născuții umani, asemenea celorlalți nou-născuții, din alte specii de mamifere, intră în lume pregătiți să interacționeze eficient cu ea. Vederea unui copil este încețoșată, dar acordă o atenție deosebită fețelor, bebelușul fiind capabil să o identifice rapid pe cea a mamei sale.
Ei preferă sunetul vocilor mai abitir decât sunetele care nu sunt vorbite și pot distinge un sunet de vorbire de bază, de altul. Suntem, fără îndoială, făcuți să facem conexiuni sociale. Un nou-născut sănătos este, de asemenea, dotat cu mai mult de doisprezece reflexe, importante pentru supraviețuirea lui. Spre exemplu, își ține respirația atunci când este scufundat în apă. Poate cel mai important, nou-născuții sunt echipați cu mecanisme de învățare, ceea ce nu se poate spune despre un computer – cu exepția entităților AI, firește.
În plus, în cazul creierelor umane, intervine factorul „emoție”. În mod inevitabil, oamenii fac conexiuni bazate pe „sentimente”, ceea ce, din nou, nu este valabil pentru computere. Cel din urmă va procesa „la rece” formule, imagini, cifre, și așa mai departe.
Astfel, în ciuda tuturor studiilor, devine greu de dat seama unde tragem linia, atunci când vorbim despre asemănările și deosebirile dintre creierul omului și inteligența artificială a calculatorului – cel puțin în prezent.