În categoria celor mai puțin știuți de publicul larg din țara noastră intră și Paul Misai care, de-a lungul carierei sale, a fost cascador, figurant, dar și actor, în filme românești care nu mai au nevoie de nicio prezentare. Mai apoi, a devenit un sportiv apreciat.
A jucat în Baltagul, dar a fost „văzut”, de asemenea, și în Mihai Viteazul, ca mai apoi să se remarce în Franța, după cum îți vom povesti în cele ce urmează.
De-a lungul carierei sale în cinematografia românească, Paul Misai a jucat în Baltagul, Mihai Viteazul, Șapte Băieți și-o Ștrengăriță sau Mirii Anului II.
Cu toate că realizările sale, pe plan profesional, nu sunt deloc de neglijat, artistul și sportivul nu a dorit niciodată să se laude de unul singur, iar atunci când situația a cerut-o, a avut grijă să se prezinte așa cumsecuvine, aducând după sine toate documentele care i-ar putea susține punctul de vedere. „Așa mi se pare corect. E plină lumea de impostori și lăudăroși”, mărturisea, la un moment dat, Paul Misai.
S-a născut în 1951, în Capitală, și încă de mic s-a simțit atras de sport. „Locuiam lângă Podul Băneasa şi, copil fiind, obişnuiam să sar direct în lac. Căpătasem anumite abilităţi care m-au ajutat foarte mult ulterior. Începusem să fac un pic de box, practicam şi canotajul, unde trăgeam în barcă cu Gheorghe David, zis «John», al cărui frate, Alexandru David, dansator, cocheta deja cu cinematografia.
Eu lucram vara ca ajutor de salvamar pe ştranduri. Aşa am debutat eu practic în filme. Ion Popescu-Gopo m-a selectat, de pe Ştrandul «Bragadiru», care se afla în zona Izvor, pentru «De trei ori Bucureşti». Am avut o foarte scurtă apariţie în episodul «Aterizare forţată», pentru că acest lungmetraj era alcătuit din trei povestiri cinematografice distincte având drept liant ambianţa Bucureştiului“, a relatat Paul Misai, potrivit adevărul.ro.
„După aceea, «John» mi-a zis: «Haide să lăsăm ştrandurile şi să mergem să facem filme». Era perioada în care Sergiu Nicolaescu, după ce făcuse «Dacii», căuta deja să perfecţioneze echipa de cascadori şi avea nevoie de sânge proaspăt. Eu şi «John» eram cascadori juniori, ca să zic aşa, eram singurii minori. Am avut norocul să lucrez la aproape toate coproducţiile din acei ani: «Şapte băieţi şi o ştrengăriţă», cu Jean Marais, serialul de televiziune «La légende de Bas-de-Cuir» («Legenda lui Ciorap-de-Piele)», după Fenimore Cooper, cu Hellmut Lange şi Pierre Massimi, sau «Mirii anului II», cu Jean-Paul Belmondo.
Dar primul meu contract l-am semnat pentru «Mihai Viteazul», după ce am absolvit şcoala de cascadori pe care nea Sergiu a organizat-o în perioada de pregătire a filmului. Din 300 de candidaţi am rămas mai întâi 150, apoi 75, iar la final eu am încheiat pe locul 23 din cei 45 de absolvenţi. Examenul final l-am dat la Buftea în faţa unui juriu care-i includea pe cei mai în vogă regizori ai momentului“, a mai spus acesta, conform sursei menționate anterior.
Pe platoul de filmare al filmului Baltagul recunoaște că s-a simțit ca „în groapa cu lei”, iar întâlnirea cu Mircea Mureșan, i-a marcat existența, trasându-i destinul.
În 1979, Paul Misai deja începea să viseze la Occident, astfel că pleca de unul singur în Franța, unde avea să facă, din nou, istorie, însă de data aceasta în domeniul sportiv.
A activat mai bine de 40 de ani ca sportiv, totodată antrenor, ca mai apoi să devină președinte de culb în canotaj, dar și în box. De altfel, acestea sunt cele două sporturi pe care le iubise și practicase încă din copilărie, după cum menționam anterior, în acest articol.
„În România n-am reuşit mari rezultate cu sportul, pentru că era practic imposibil să faci în acelaşi timp şi filme. La box am fost, după cum se spune, campion de sală, iar ca şi canotor am fost legitimat la Clubul Sportiv Şcolar Triumf, la Steaua Bucureşti, în perioada stagiului militar, respectiv la Clubul Nautic Universitar. Făcusem şi şcoala de antrenori, în perioada în care nea Sergiu a filmat «comisarii», filme din distribuţia cărora am lipsit.
Ei, vreau să vă spun că în Franţa a fost invers. M-am axat doar pe sport, deşi aş fi avut ocazia să fac şi filme. La un singur proiect cinematografic am lucrat, «Commissaire Valence» cu Bernard Tapie, dar asta mult mai recent, în anii 2000. Am avut însă satisfacţii la care poate nici nu mai speram, mai ales în canotaj. Am antrenat timp de 37 de ani consecutivi, iar ca sportiv am câştigat o medalie de bronz la campionatele mondiale destinate veteranilor, în Cehoslovacia, având onoarea de a purta cocoşul galic pe piept“, relata, la un moment dat, Paul Misai.
Și cum nu-i plăcea să se laude, prietenii și elevii săi din Franța au aflat de pe IMDb și YouTube că în România, țara sa natală, Misai a avut și o carieră în cinematografie. Mai mult, nici măcar copiii acestuia nu i-ar fi știut trecutul.
„Păi… credeţi că m-ar fi crezut cineva când i-aş fi spus că eu am fost coleg de platou cu Jean-Paul Belmondo sau Jean Marais?”, a completat, plin de modestie, Paul Misai.