Când au început oamenii să facă artă: cele mai vechi animații din lume se întind până în vremurile oamenilor din peșteri

Din Franța până în Indonezia și Australia, viața antică este pictată pe pereții peșterilor întunecate. Artă se face din timpuri străvechi, așadar.

Dar în ultimii ani, arheologii și-au imaginat cum aceste imagini simple ar fi putut surprinde scene în mișcare, în moduri pe care probabil le-am trecut cu vederea. Animația, se pare, își are rădăcinile în opere de artă antice.

Detaliu din Grand Panneau de la Salle du Fond. (Bonnafe Jean-Paul/Getty Images)

La începutul acestui an, o serie de gravuri pe piatră cu animale ciudate a aprins speculațiile despre cele mai timpurii forme de animație. Folosind modele 3D și software de realitate virtuală pentru a aduce la viață gravurile antice, echipa de arheologi a susținut că lucrările de artă din piatră ar fi putut fi reprezentări dinamice ale animalelor în mișcare, dacă erau văzute la lumina focului.

Deși ar putea fi departe de animația hiper-reală care ne distrează astăzi, aceste lucrări de artă preistorice inspiră uimire – prin faptul că dorința noastră umană de a înțelege, reprezenta și recrea mișcarea este străveche.

Andreea Marin, radiantă la 50 de ani. Mesajul emoționant transmis de vedetă de ziua de naștere: “Poate că sună banal”

Atenționare de vreme rea în toată țara. Lapoviță, ninsori și temperaturi de până la -15°C

Când au început oamenii să facă artă

Un alt exemplu a stat de secole acoperit de cenuşă şi praf în Shahr-e Sukhteh, un sit arheologic din sud-estul Iranului, cunoscut sub numele de „Oraşul Ars”. Aici, cercetătorii au descoperit o vază cu desene ale unei capre săritoare, care prinde viață atunci când este rotit.

În cinci imagini secvențiale, capra cu coarne sare în sus pentru a mânca frunzele unui copac care ar putea reprezenta arborele vieții asirian. Dar arheologii au recunoscut desenele doar ca o serie de imagini la ani după ce vaza a fost dezgropată în 1967.

Vaza „Orașul ars” cu desene roșii-ars, expusă la Muzeul Național al Iranului. (Emesik/Wikimedia Commons)

Datarea sugerează că vaza de lut, expusă în prezent la Muzeul Național al Iranului, are o vechime de aproximativ 5.200 de ani, unii susținând că ar putea fi unul dintre cele mai vechi exemple de animație. Deși acest lucru ar putea fi controversat, cel puțin olarii persani stăpâneau conceptele timpurii de animație și persistența viziunii cu mult înainte de inventatorii secolului al XIX-lea.

„Acest lucru sugerează că oamenii au fost de mii de ani fascinați de mișcarea animalelor și au pus energie în încercarea de a capta o serie de imagini secvențiale”, spune Leila Honari, un animator persan și cercetător în artă, la Universitatea Griffith din Australia, scriind în revista de Studii de Animație în 2018.

Grand Panneau de la Salle du Fond din Peștera Chauvet, cu secvențe repetate afișate în casete (J. Clottes, Chauvet Science Team/Azéma & Rivère, 2012, Antichitate)

După cum descrie un cercetător și regizor paleolitic, Marc Azéma, într-o lucrare din 2015, există – dacă ne oprim să privim cu atenție – multe alte exemple de artiști paleolitici care dau viață operelor lor de artă.

Scenele narative întinse, grafice și adesea haotice au surprins mișcarea cu secvențe repetate. De exemplu, Grand Panneau de la Salle du Fond: o scenă de vânătoare de peste 10 metri lungime, găsită în interiorul Peșterii Chauvet din Franța, este plină de cai și zimbri și prezintă lei de peșteră care reapar, pentru a-și urmări prada, de-a lungul peretelui. A fost datată cu o vechime de aproximativ 32.000 de ani.