Articolul 5 al NATO a fost invocat o singură dată în istorie. Ce presupune și cum a fost aplicat

Principiul apărării colective se află chiar în centrul tratatului fondator al NATO. Rămâne un principiu unic și durabil care îi leagă pe membrii săi, angajându-i să se protejeze reciproc și instaurând un spirit de solidaritate în cadrul Alianței.

Ce este articolul 5 al NATO

Invazia neprovocată a Rusiei în Ucraina a provocat o dezbatere agitată cu privire la modul în care ar trebui să arate implicarea SUA. Acum, după ce doi oameni au murit în urma loviturilor unor rachete ruse ajunse în Polonia, se vorbește din ce în ce mai mult despre o eventuală invocare a articolului 5 al NATO.

De altfel, oficialii Alianții au spus în repetate rânduri, în contextul războiului din Ucraina, că țările membre sunt gata să apere fiecare centimentru al NATO, în cazul în care Rusia ar ataca vreo țară membră.

Înainte de acest incident, oficialii americani au precizat că trupele americane nu se vor angaja direct cu forțele rusești, iar membrii NATO au respins apelurile pentru instituirea unei zone de interdicție aeriană în Ucraina, avertizând că aceasta ar putea duce la un „război în toată regula în Europa”.

Cele 5 declarații controversate ale lui Trump despre NATO care ridică întrebări privind viitorul Alianței

Ambasadorul Turciei, critici dure la adresa României pentru lipsa autostrăzilor: „600 de kilometri până la Istanbul și facem zece ore. Este inacceptabil”

Cu toate acestea, situația s-ar putea schimba rapid dacă atacul Moscovei asupra Ucrainei s-ar extinde într-o țară membră NATO și ar declanșa un răspuns bazat pe principiul articolului 5 al alianței. De altfel, țările membre NATO încearcă să analizeze rapoartele despre rachetele rusești în Polonia, pentru a stabili dacă a fost o acțiune voită sau un accident.

Ce este articolul 5 și cum se aplică acesta la războiul în curs de desfășurare din Ucraina?

Articolul 5 este principiul conform căruia un atac asupra unui membru al NATO este un atac asupra tuturor membrilor. Acesta a fost o piatră de temelie a alianței de 30 de membri încă de la înființarea sa în 1949, ca o contrapondere la Uniunea Sovietică.

Principiul urmărește să descurajeze potențialii adversari să atace membrii NATO. Articolul 5 garantează că resursele întregii alianțe pot fi folosite pentru a proteja orice națiune membră. Acest lucru este crucial pentru multe dintre țările mai mici, care ar fi lipsite de apărare fără aliații lor.

Deoarece SUA este cel mai mare și mai puternic membru NATO, orice stat din alianță se află efectiv sub protecția SUA.

Conform site-ului NATO, articolul 5 prevede în mod specific:

„Părțile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele în Europa sau în America de Nord va fi considerat un atac împotriva tuturor și, în consecință, convin că, dacă un astfel de atac armat are loc, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului de autoapărare individuală sau colectivă recunoscut de articolul 51 din Carta Organizației Națiunilor Unite, va ajuta partea sau părțile atacate, luând de îndată, individual și de comun acord cu celelalte părți, măsurile pe care le consideră necesare, inclusiv utilizarea forței armate, pentru a restabili și menține securitatea zonei Atlanticului de Nord.

Articolul 5 a fost invocat doar o singură dată în istorie

Dar principiul articolului 5 al NATO se extinde dincolo de atacurile asupra patriei. Alianța a luat, de asemenea, măsuri de apărare colectivă în mai multe rânduri, inclusiv desfășurarea de rachete Patriot în 2012 la granița siriano-turcă și consolidarea forțelor sale în Estonia, Letonia, Lituania și Polonia după anexarea Crimeei de către Rusia în 2014.

De asemenea, aliații NATO s-au alăturat SUA pentru a lupta în Afganistan, Irak și Siria.

La 12 septembrie 2001, a doua zi după atacurile teroriste de la World Trade Center și Pentagon, NATO a invocat articolul 5 pentru prima dată în istoria sa, angajându-și membrii să fie alături de Statele Unite în răspunsul acestora la atacuri.

Într-o rezoluție de patru paragrafe care a fost adoptată în unanimitate, organizația a reflectat înțelegerea faptului că amenințările la adresa securității globale s-au schimbat radical în cei 52 de ani de la înființarea alianței.

La 2 octombrie 2001, secretarul general al NATO, Lord Robertson, a ținut o conferință de presă pentru a discuta despre evenimentele de la 11 septembrie și a promis sprijinul celor 18 aliați NATO în campania împotriva terorismului internațional.

„Angajamentul față de autoapărarea colectivă consfințit în Tratatul de la Washington a fost încheiat în circumstanțe foarte diferite de cele care există acum”, se arată în declarație. „Dar nu rămâne mai puțin valabil și nu mai puțin esențial astăzi, într-o lume supusă flagelului terorismului internațional”.

Pe lângă participarea la războiul din Afganistan, răspunsul NATO la atacurile de la 11 septembrie 2001, în temeiul articolului 5, a inclus Operațiunea Eagle Assist, în cadrul căreia avioanele NATO au ajutat la patrularea cerului Statelor Unite timp de șapte luni, între 2001 și 2002, și Operațiunea Active Endeavour, în cadrul căreia forțele navale ale NATO au fost trimise să desfășoare activități de combatere a terorismului în Mediterana de Est.

Operațiunea Active Endeavour, care a început în octombrie 2001 și s-a extins ulterior la întreaga regiune mediteraneană, nu s-a încheiat decât în 2016.