23 august, ziua în care care rușii ne-au luat flota și au vrut să ne ia și Leul: festivitatea comunistă în care românii erau obligați să sărbătorească „prăduiala” sovietică

Regimul comunist, impus de URSS României începând cu 1945, poate fi catalogat, fără nicio urmă de îndoială, dreptul unul de tristă amintire pentru majoritatea românilor.

În spiritul corectitudinii, în cei aproximativ 50 de ani de comunism au existat și câteva aspecte pozitive, însă acestea sunt atât de puține încât pălesc la umbra ororilor la care România a fost supusă, sub ocupație sovietică – pentru că da, vorbim despre o ocupație, nu despre o transformare a valorilor țării noastre în mod natural.

Trebuie, de asemenea, menționat că acele puține realizări din perioada comunistă s-au întâmplat, mai degrabă, imediat după ce s-a decis delimitatea (atât cât s-a putut) de Rusia „mamă”, până în acel moment, rușii furând tot ce se poate din țările ocupate, pentru ca mai apoi să adapteze „furăciunile” propriilor interese.

În trecut, redacția noastră a scris despre aparatele foto Zorki (copie a tehnologiei Leica), dar și despre un alt exemplu, autohton de data aceasta, legat de prima mașină românească.

Mesajul pe care Kamala Harris l-a transmis susținătorilor săi, după ce a pierdut alegerile prezidențiale din SUA: ”E momentul să ne suflecăm mânecile!”

Cum au transformat-o operațiile estetice pe Melania Trump. Imagini rare cu Prima Doamnă a SUA de acum 20 de ani

Însă exemple de „părduială” există cu duiumul. Poate cel mai mare s-a petrecut chiar în data de 23 august 1944, devenită ulterior mare sărbătoare comunistă, dată la care românii erau obligați să mimeze fericirea.

23 august 1989 – imagine de arhivă

23 august, data în care rușii ne-au luat flota

Cunoscută ca fiind ziua armistițiului, data de 23 august 1944 reprezintă, de asemenea, și ziua în rușii ne-au luat flota, ducând-o trofeu la ei în țară.

„România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite”, spunea Regele Mihai I, în Proclamaţia pentru ţară, în seara zilei de 23 August 1944.

Generalul Horia Macellariu este omul care, în mod evident, a avut de-a face îndeaproape cu rușii, în acea perioadă.

El a negociat atât cu generalii armatei germane, cantonată la Constanţa, pentru a părăsi ţara fără pierderi de vieţi omeneşti, dar şi cu sovieticii, cu care România s-a aliat brusc.

„Zilele de la 23 august au fost cele mai grele din cariera mea. Am auzit comunicarea de la radio ca oricare om de pe stradă, neprevenit. S-au gândit oare aceia care au condus schimbarea la noi, cei de pe teren, în ce situaţie ne pun fără prevenire, ca să luăm măsurile necesare?“, mărturisea acesta, ani mai târziu.

Macellariu a fost însărcinat să se ocupe de două misiuni de importanță majoră.

Zilele de 24 şi 25 august au fost decisive pentru calmarea conflictelor. În urma unei discuții cu viceamiralul Helmuth Brinkmann, acesta a fost convins să se retragă din România pașnic.

„Procedând astfel, bătălia Constanţei, a litoralului românesc şi a Dobrogei s-a dat numai între mine şi amiralul german, acolo, în bateria Tirpitz“, se arată în „23 August la Constanţa: cazul amiralului Horia Macellariu“, carte scrisă de istoricii prof.univ, dr Valentin Ciorbea şi de dr. dan Dragoş Sighigea.

„Ruşii nu ne-au privit niciodată ca aliaţi «V-am învins, v-am eliberat, veţi fi executaţi», a fost mesajul lor, iar pe Horia Macellariu l-au băgat, în cele din urmă, după gratii, justiţia sovietică acuzându-l de crime de război, fiind ţinut vreme de 16 ani după gratii“, declara, la rândul său, profesorul de istorie Victor Ciorbea.

De altfel, rușii au continuat să se comporte ca niște stăpâni și nu ca niște aliați. „Să-ţi iasă din cap că eşti altceva decât învins“, i-ar fi spus un comandat rus lui Horia Macellariu, în timpul unor negocieri.

În consecință, URSS a confiscat vapoarele românești, justificându-și acțiunea cu următoarea replică: „Marina Românească a înscris o pagină neagră în istoria Rusiei. De aceea, a preluat navele şi-a arătat-o ca trofeu poporului sovietic”.

Portul Constanţa în anul 1941/ Credit foto: museumsyndicate.com

Leul, aproape schimbat cu rubla rusească

Mai mult, se povestește că predarea flotei, a bogățiilor Dobrogei și a armelor nu erau singurele pretenții pe care le aveau sovieticii de la România. Ei voiau, de asemenea, să schimbe leul cu rubla.

Pe cale de consecință, aceștia au purtat discuţii cu delegaţia Guvernului român, însă li s-a transmis că așa ceva nu se poate. În schimb, Guvernul ar fi trebuit să platească suma de 350 de milioane de lei, cu toate că nu se știe clar dacă banii au fost, sau nu, dați.

„M-am simţit în armistiţiu şi aliat, nu am capitulat fără condiţii. M-am socotit în condiţiile propuse de domnul Molotov, am fost un român şi un comandant român într-o situaţie grea, pe umerii căruia apasă prestigiul, suveranitatea neamului şi a ţării. M-am comportat potrivit protocolului dreptului graniţelor. Am fost prietenos, demn, şi nu slugarnic. Eu personal puteam fi oricum, dar ca agent al neamului şi ţării noastre, eu nu puteam fi decât cu ei. M-am găsit fără să ştiu şi fără să-mi dau seamă între ciocan şi nicovală: una îmi spunea guvernul de la 23 august 1944 şi alta armata sovietică“, a mărturisit Horia Macellariu.