Top 10 criminali români în serie. Văduva Neagră, cea mai periculoasă româncă

Poate că România nu a dat nume de criminali în serie cum au făcut Statele Unite ale Americii, dar sunt câțiva care au șocat societatea prin crimele lor.

Gică Cioc – Balaurul

În anul 1945, România își revenea după Marele Război la care luase parte. Din cauza unei situații politico-economice dificile, oamenii au dat naștere unui val de infracțiuni fără precedent. În cartierele din București au luat naștere bande violente și înarmate de infractori.

În vara anului 1945, Capitala a fost cutremurată de un val de crime nemaiîntâlnit până atunci. Peste 10 oameni au fost împușcați, iar gloanțele au fost analizate, dovedindu-se că provin din arme rusești. De acest caz s-a ocupat comisarul Alimanescu, cel mai curajos om al legii de la vremea respectivă.

După o serie de cercetări, a descoperit că vinovații pentru crime nu erau soldați sovietici, cum gloanțele ar fi trebuit să inducă în eroare. Ci erau români, iar victimele lor erau ucise într-un război între grupări de tip mafiot. Vinovați pentru aceste asasinate au fost Gică Cioc, poreclit Balaurul, un cunoscut infractor din Ferentari și rivalul lui Sandu Moise, poreclit Hitler deoarece avea o mustață similară cu a dictatorului nazist.

Ce să faci imediat după ce deschizi butoiul cu varză. Trucul ca să eviți apariția mucegaiului

Semnul de circulație pe care puțini șoferi români îl cunosc, dar nu trebuie ignorat când îți apare în drum

Pe 31 decembrie 1945, comisarul Alimanescu află că ”Hitler” era într-un restaurant de pe Calea Călărașilor. Era alături de banda sa și petreceau cu toții trecerea dintre ani. Când ajunge la local, descoperă o scenă desprinsă din filmele de groază. Mafiotul ”Hitler” și gașca lui de infractori zăceau într-o mare baltă de sânge.

Printre cadavre au fost identificați și oameni din gruparea lui Gică Cioc din Ferentari. Se pare că ”Hitler” îi furase iubita, iar răzbunarea a fost aplicată chiar de Revelion.

Petre Silberschmied – Argintaru

După cel de-Al Doilea Război Mondial, oamenii legii au avut bătăi de cap cu un mare infractor. Singurul om care nu se temea de el și care putea rezolva problema era comisarul Eugen Alimanescu.

Acesta a studiat modul de operare, precum și armele pe care infractorii le foloseau la comiterea fărădelegilor. Proveniența lor era de origine germană și toți infractorii erau țintași foarte buni. Aceste două indicii l-au dus pe comisarul Alimanescu cu gândul la dezertori din armata germană. A bănuit, inițial, că ar fi vorba despre soldați din temutul corp Dirlewanger.

Era vorba despre un corp de armata creat la cererea expresă a lui Himmler din condamnați la moarte sau la închisoare pe viață. În august 1945, un gardian public vede un camion suspect, noaptea, în apropierea magazinului ”Sora”.

Oamenii legii s-au luptat atunci timp de o oră cu banda lui Argintaru. Victimele au fost numărate de ambele tabere. La un moment dat apare în trombă un jeep cu însemne americane. Din el a coborât un bărbat în uniformă de căpitan, care le-a cerut oamenilor legii să oprească focul. În realitate, în uniforma de oficial se afla mafiotul Argintaru care a încercat să scape de poliție. Diversiunea lui nu a funcționat și comisarul Alimanescu l-a arestat. Argintaru a fost singurul om din banda lui care a supraviețuit.

A murit ulterior, în timpul unei tentative de a evada, împușcat mortal de oamenii legii.

Grigore Uruc – Asasinul de Anul Nou

Cu toate că era un țăran analfabet, Grigore Uruc a reușit să îngrozească o țară întreagă. Oamenii îl comparau, la finele anilor ’80, cu vestitul și temutul criminal Ion Rîmaru.

El acționa în orașul Buzău și oamenii legii au fost depășiți de situație. Autoritățile vremii nu au reușit să îl convingă nici pe Nicolae Ceaușescu să ia o poziție tranșantă vizavi de acțiunile asasinului. Prima victimă a lui a fost Cerasela Diminet. Era o copilă a străzii în vârstă de numai 14 ani. Trupul ei a fost descoperit în interiorul unei centrale termice, pe 2 ianuarie 1985. Cadavrul ei a fost găsit plin de înțepături cu cuțitul.

La examenul medicilor legiști s-a descoperit că victima fusese ucisă de la prima lovitură violentă. Crima a avut loc chiar în noaptea dintre ani, de Revelion. De unde Grigore Uruc a primit porecla ”Asasinul de Anul Nou”. Dosarul ”Cerasela” a avut autor necunoscut mult timp, până când autoritățile l-au clasat. Oamenii legii au depus un real efort pentru a găsi asasinul, tot anul. În noaptea următoare de Revelion apare o nouă victimă: un băiat al străzii, în vârstă de 13 ani. Trupul lui a fost descoperit în apropierea Școlii Generale nr. 4.

Cu toate că fusese sfârtecat și de maidanezi, medicii au identificat arma crimei. Au făcut legătura între cele două cazuri și au descoperit că e vorba despre același autor. În anul 1987 a apărut a treia victimă. Cosmin Gruiu era un copil fără adăpost, în vârstă de 14 ani.

A fost înjunghiat de 24 de ori cu un cuțit de către un om pe care poliția nu reușea să îl identifice. Ulterior, oamenii legii au realizat că asasinul vine în Buzău o dată pe an, doar pentru a ucide. În anul 1988, au testat această teorie. Autoritățile au supravegheat toate locațiile prin care criminalul ar fi putut intra în oraș.

Așa l-au prins pe Grigore Uruc, un țăran analfabet din comuna ”Ţintaşi” de Buzău. Ghinionul face că bărbatul a fost prins după ce și-a ucis cea de-a patra victimă, o fetiță de 13 ani. A fost judecat rapid, condamnat la moarte și executat pe 11 iunie 1988. Condamnarea la moarte a lui Grigore Uruc a fost penultima din timpul regimului comunist.

Eugen Grigore – Amarul gust al răzbunării

La vremea respectivă, cazul lui Eugen Grigore a fost mușamalizat de autoritățile comuniste. Motivul? În România anilor ’70 a luat naștere un conflict interetnic de proporții și acesta nu trebuia să depășească, sub formă de informație, granițele țării.

Veștile despre România trebuiau să fie pozitive la ”export”. Adevărul a ieșit la iveală abia în anul 2002, cu ajutorul unei razii a poliției care l-a scos din canalele orașului, din zona campusului studențesc al Institutului Agronomic, pe cel considerat mai mult o legendă urbană.

La începutul anilor ’70, Eugen Grigore era un simplu șofer la o autobază din apropierea Iașilor. Acesta și-a găsit familia măcelărită. Soția și cei 3 copii i-au fost uciși cu bestialitate, iar casa a fost incendiată pentru ca urmele criminalilor să dispară.

Șoferul a pornit o anchetă pe cont propriu. Așa a aflat că vinovații ar proveni dintr-o șatră din apropiereea satului în care acesta locuia. Îndurerat de tragedia prin care trecea și orbit de furie, Eugen Grigore s-a urcat pentru ultima oară la volanul camionului său.

A apăsat accelerația și a intrat în plin în corturile și căruțele celor din șatră. 24 de oameni au murit în urma faptelor sale, printre ei numărându-se multe femei cu copii. Cazul a fost mușamalizat imediat, iar criminalul a primit închisoare pe viață.

Nicolae Purecica – Ferentariul de acum 60 de ani

În anul 1947, România era zguduită de apariția unui alt criminal cu sânge rece care a îngrozit cartierul Ferentari. Numele lui este Nicolae Purerica, poreclit Nae Chioru.

Din fericire, comisarul Eugen Alimanescu era cel care reușea să le facă față acestor criminali. La vremea respectivă, Nicolae Purerica era dat în urmărire generală pentru crime, jafuri și tâlhării. Multe infracțiuni au fost comise doar în Ferentari. Plănuia să fugă din oraș, unde era vânat constant de polițiști, și să se refugieze în Oradea, următorul oraș țintă. Aflând această informație, autoritățile din Oradea au decis să apeleze la ajutorul lui  Alimanescu pentru a îl captura.

Criminalii făceau ravagii printre oameni nevinovați, pe care îi tâlhăreau și apoi îi omorau, pentru a îi reduce la tăcere. Inclusiv două bande de infractori din București, deplasate clandestin la Oradea, au fost nimicite. În timp ce crimele continuau, oamenii legii au găsit un fir care i-a ajutat să înceapă o anchetă majoră.

Se pare că multe victime aveau un lucru în comun: erau bărbați care călătoriseră cu trenul, ajungând la Oradea în interes de afaceri. Comisarul a urmat traseul ultimelor victime și așa l-a descoperit într-un tren pe Nicolae Purerica. Alături de oamenii lui, comisarul l-a urmărit pe criminal până la Oradea. După ce și-a ales următoarea victimă și se pregătea să acționeze, criminalul a fost doborât de o ploaie de gloanțe din partea oamenilor legii.

Iancu Berilă – Ucigașul brutarilor

A acționat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În urma faptelor sale a rămas zicala peiorativă „ca Berila”, ce descrie un individ care încearcă să îngrozească sau să braveze cu fapte demne de dispreț.

Ucigașul brutarilor a rămas în istorie ca unul dintre cei mai sângeroși asasini. Iancu Berilă a fost un om cu un fizic impozant și o mimică fioroasă a feței. În doar câțiva ani, acesta a reușit să terorizeze și să îngrozească toată țara. Victimele lui erau, în mare parte, brutari și nici măcar în ziua de azi nu s-a aflat de ce le alegea din această branșă. Poliția a pus pe seama lui 20 de crime, toate cu același mod de operare.

Criminalul studia cu atenție viitoarea lui victimă, o urmărea, afla unde își ține banii și o ataca violent, noaptea, pentru ca nimeni să nu îl vadă sau să îl audă. Poliția a reușit să îl prindă cu greu și să îl condamne la muncă silnică pe viață. La scurt timp, Berilă a reușit să evadeze. Cel care l-a căutat și care a reușit să îl prindă ulterior a fost comisarul Alimanescu, care s-a angajat ca ucenic de brutar în apropierea Slatinei.

Cu ajutorul a doi agenți, comisarul îl găsește și îl arestează pe Berilă în timp ce acesta dormea, în anul 1947. Avea asupra lui cuțitul cu care plănuia să își ucidă următoarea victimă: omul care îl angajase. A fost trimis pentru a doua oară la ocnă, loc unde a și murit în urma muncii grele la care a fost supus.

Ion Rîmaru – Teroarea anilor ‘70

Studentul la Medicină Veterinară este cel mai cunoscut criminal în serie din România. A terorizat societatea în anii ’70.

Are 3 omoruri deosebit de grave, un omor calificat, 6 tentative de omor, 5 violuri, o tentativă de viol și mai multe furturi și tâlhării. Crimele sale au început cu data de 5 martie 1971, când primul trup al victimei sale a fost descoperit. Femeia a fost ucisă cu sadism, violată și mușcată pe tot corpul. La o lună după, o altă crimă identică este descoperită în sectorul 4.

Miliția a făcut o legătură între aceste două crime cu altele două din anul 1970, al cărui autor nu fusese descoperit. Au interogat și ținut sub observație sute de persoane. Specialiștii Institutului de Medicină Legală reușesc și o premieră: au reconstituit portretul robot al criminalului numai după amprentele dentare lăsate pe trupurile victimelor.

Ion Rîmaru a făcut multe victime până când un detaliu a dus la prinderea lui: criminalul a scăpat o adeverință medicală. Cu ajutorul ei, poliția a reușit să îl identifice și să îl rețină. Studentul în anul 3 a fost arestat în căminul studențesc al Facultății de Medicină Veterinară. După multe ore de interogatorii, își recunoaște faptele. Procesul lui a fost pe repede înainte și apoi a fost condamnat la moarte.

A fost executat prin împușcare pe data de 23 septembrie 1971, în curtea penitenciarului de la Jilava. Ultimele sale cuvinte au fost „Chemați-l pe tata. El este de vină” care, ulterior, s-au dovedit a fi adevărate.

Florea Rîmaru – Ereditatea crimei

În anul 1944, orașul București este lovit de o nouă serie de crime oribile. În decursul unui an, 5 femei au fost ucise cu bestialitate. Autoritățile au reușit să recupereze câteva amprente de la locul crimelor. Din păcate, acestea nu se potriveau cu cele pe care oamenii legii le aveau deja în baza lor de date.

Provocarea era uriașă: criminalul nu avea antecedente penale și acest lucru îngreuna prinderea sa. Pe măsură ce timpul trecerea, poliția nu avea niciun fir care să ducă la numirea unui suspect. Apoi, în anii ’70, societatea este șocată de valul de crime al lui Ion Rîmaru, studentul de la Medicină Veterinară. Spre surprinderea criminaliștilor, amprentele lui erau identice cu ale criminalului din 1944.

Autoritățile și-au dat seama că Ion Rîmaru nu este de vină pentru crimele din 1944, era fizic imposibil. Dar modul de operare și de înfăptuire erau identice.

La 1 an de la execuția lui Rîmaru, pe 23 septembrie 1972, Institutul de Medicină Legală primește trupul unui bărbat care ar fi căzut din tren. Medicii s-au apucat să-l examineze pentru a afla mai multe detalii despre cum s-a întâmplat tragedia. Așa au descoperit un adevăr șocant: amprentele victimei căzute din tren se potriveau cu cele ale criminalului din 1944.

Numele lui era Florea Rîmaru și era, după cum prea bine ați ghicit, tatăl studentului criminal Ion Rîmaru.

Vasile Tcaciuc – Măcelarul din Iași

În anul 1935, proprietarul unui imobil ieșean a fost alertat de câinele unui musafir că ceva este în neregulă cu podeaua casei sale. Curios din fire, bărbatul decide să sape în locul indicat de animal. A fost șocat să descopere 6 cadavre îngropate la adâncime mică.

Trupurile victimelor aveau urme de lovituri cu un obiect contondent, semne ce păreau a fi făcute cu un topor. Starea cadavrelor trăda un sadism atroce, dar se pare că ucigașul a fost prins destul de ușor. Este vorba de fostul proprietar al casei, un basarabean pe nume Vasile Tcaciuc.

Acesta se afla deja, din fericire, în custodia poliției pentru săvârșirea mai multor jafuri și tâlhării. A fost confruntat cu faptele sale, dar a negat. În momentul în care a fost pus față în față cu două dintre fostele sale concubine, basarabeanul și-a recunoscut fapta. Vasile Tcaciuc a recunoscut că a ucis și ciopârțit cele 6 cadavre ascunse sub casa lui. Dar poliția avea să afle că bărbatul era un real criminal în serie, ucigând nu mai putin de 26 de persoane în decursul a 5 ani.

Printre victimele jafurilor și crimelor bărbatului s-a numărat și un copil. Ucigașul le-a mărturisit anchetatorilor că arma crimei era, de fapt, un topor făcut special pe comandă, făurit să nu alunece din mâna și ca eficiența loviturilor să fie maximă. Vasile Tcaciuc a încercat să evadeze în timpul reconstituirii unei crime. A fost ucis pe loc de către oamenii legii, în timp ce fugea.

Vera Renczi – Văduva Neagră

Viața femeii care a ținut cadavrele a 35 de bărbați în subsolul casei sale a rămas, în mare, un mister pentru criminaliști. Numele ei adevărat nu este cunoscut nici până în ziua de azi, femeia devenind celebră cu numele celui de-al doilea soț.

Multe mistere care planează în jurul Verei Renczi. Unele spun că femeia s-ar fi născut în 1903, iar altele spun că s-a născut la sfârșitul secolului al XIX-lea, în București. Aceasta ar fi fost rodul iubirii dintre un afacerist ungur și o tânără româncă. Femeia a crescut și a copilărit în București până la vârsta de 13 ani.

După ce mama ei moare, se mută la mica moșie a tatălui său din Berkereku, un oraș din fosta Iugoslavie. Își petrece adolescența implicată în numeroase aventuri amoroase. A ajuns de nenumărate ori pe prima pagină a ziarelor locale, implicată în scandaluri cu elevi de liceu, bancheri sau oameni de afaceri.

Vera Renczi îl cunoaște pe Karl Schick, un bancher austriac cu influență, ce o ia de nevastă. Viața ei se schimbă radical și devine o soție atentă și plăcută, mai ales după ce aduce pe lume primul lor fiul. La mai puțin de 1 an de la nuntă, Karl Schick dispare și nimeni nu îl mai găsește vreodată. Vera le-a spus apropiaților că a fost părăsită de soțul ei, care ar fi murit ulterior într-un accident de mașină prin România. Apoi îl cunoaște pe Joseph Renczi care devine al doilea ei soț.

Importantul om de afaceri sârb a dispărut și el la scurt timp, la fel cum s-a întâmplat cu primul soț al Văduvei Negre. Așa se face că perioada de escapade amoroase a Verei se reîntoarce. Frumoasa femeie îi ademenea pe amanții ei pe domeniul de la Berkereku, de unde nu se mai întorceau. Soția unuia dintre amanți a mers la poliție și a insistat să descindă pe moșia femeii.

Acolo, oamenii legii au descoperit în subsolul conacului 35 de sicrie făcute din zinc. În ele se aflau toți bărbații cu care Văduva Neagră a avut contact intim. În unul din sicrie se afla și fiul ei, Lorenzo, în vârstă de 10 ani, pe care l-a ucis pentru că îi aflase secretul. Toate victimele femeii care se îmbrăca numai în negru au murit prin otrăvire cu arsenic.

Vera Renczi a fost condamnată la moarte, dar a beneficiat de clemența legii care nu permitea execuția femeilor. A fost mutată într-o închisoare de maximă securitate unde a murit, la scurt timp, după ce a suferit o hemoragie cerebrală.