Tehnica de inginerie genetică care poate vindeca paralizia totală. Cum funcționează
Datorită unei proteine modificate genetic, o echipă de oameni de știință germani a reușit să repare nervii măduvei spinării la șoareci. Acest lucru le-a permis să meargă din nou chiar și după paralizia totală.
Terapia genică pare a fi prima care repară nervii care au fost tăiați sau rupți până la capăt, potrivit cercetărilor publicate săptămâna trecută în revista Nature Communications. Această etapă sugerează că, într-o bună zi, ar putea duce la un tratament pentru afectarea nervilor sau paralizia la oameni, deși mai sunt multe lucruri de făcut înainte ca aceasta să devină o posibilitate.
Cum funcționează această inovație în medicină care tratează paralizia
Cu toate acestea, majoritatea tratamentelor și cercetărilor pentru afectarea nervilor implică consolidarea nervilor parțial rupți sau înlocuirea lor cu grefe, iar acest nou tratament este primul care ajută nervul original să crească înapoi. Acesta este o constatare neurologică semnificativă.
Trucul este proteina hiper-interleukină-6 modificată genetic, care ajută la stimularea creșterii neuronale. Folosind un vector de terapie genetică injectat în creierul șoarecilor, oamenii de știință de la Ruhr-University Bochum au implantat secvența genetică necesară pentru a produce această proteină regeneratoare. Celulele șoarecilor au început să producă proteina, care vindecă leziunile nervoase care anterior nu erau tratabile, pe măsură ce se propagă în corpul lor.
„În cele din urmă, acest lucru a permis animalelor paralizate anterior, care au primit acest tratament, să înceapă să meargă după două până la trei săptămâni”, a declarat fiziologul și autorul principal Dietmar Fischer, într-un comunicat de presă. „Aceasta a fost o mare surpriză pentru noi la început, deoarece nu s-a demonstrat niciodată că este posibil așa ceva, în cazul unei paraplegii complete”.
Următorul pas pentru echipă, conform comunicatului de presă, este să vedem dacă terapia genică va vindeca șoarecii la câteva săptămâni după leziunea măduvei spinării, mai degrabă decât imediat după, așa cum a făcut în acest nou studiu. „Acest aspect ar fi deosebit de relevant pentru aplicarea la oameni”, a spus Fischer în comunicat. „Încercăm acum noi baze științifice. Aceste experimente suplimentare vor arăta, printre altele, dacă va fi posibilă transferarea acestor noi abordări către oameni în viitor”.