O pădure de stejari, transformată în laborator de cercetare: concluzia fascinantă a oamenilor de știință
Majoritatea copacilor ajung să se dezvolte prin intermediul fotosintezei, un proces chimic ce se reflectă în transformare dioxidului de carbon în oxigen. Practic, funcționează într-o formă diametral opusă respirației umane. În același timp, dacă sunt suficient de mulți, compensează poluarea aerului. Eficiența din acest punct de vedere și-au dorit să o măsoare cercetătorii.
Pentru a înțelege mai bine eficiența fotosintezei la arbori adulți, un grup de cercetători din Marea Britanie a separat o secțiune importantă dintr-o pădure de stejari pentru a o transforma într-un laborator științific în aer liber. În acel context, au vrut să asocieze niște cifre clare relației dintre dioxidul de carbon și copaci.
Cât de buni sunt stejarii la a compensa poluarea
În experimentul lor, oamenii de știință de la Universitatea din Birmingham au ajuns la o concluzie uimitoare. Capacitatea copacilor de a procesa nivelul de dioxid de carbon și a-l transforma în oxigen variază mult, dar într-o manieră pozitivă. Adică, dacă sunt expuși la mai mult CO2, fotosinteza merge mai repede, iar arborele lucrează mai intens.
Testul a fost realizat pe o pădure bătrână de stejari expuși la nivelul din ce în ce mai mari de CO2, pe parcursul unui deceniu. În primii trei ani, stejarii de 175 de ani au răspuns imediat la volumul de dioxid de carbon prin creșterea fotosintezei.
Primele rezultate anunțate în cadrul acestui experiment de proporții, desfășurat în aer liber, tocmai au fost publicate în cea mai recentă ediție a jurnalului Tree Physiology. În acel context, oamenii de știință au dezvăluit că stejarii maturi își extind rata de fotosinteză cu până la o treime ca răspuns la creșterea nivelului de CO2 până la valori care se preconizează că vor reprezenta media mondială până în anul 2050, conform noului studiu.
La această oră, cercetătorii au început să investigheze frunzele, lemnul, rădăcinile și solul din preajma copacilor, pentru a înțelege unde ajunge carbonul suplimentar captat. Pentru cât timp rămâne captiv în pădure.
„Este o încântare să vedem că prima piesă din puzzle-ul carbonului se așază la locul ei. Suntem siguri acum că arborii bătrâni răspund la nivelurile viitoare de dioxid de carbon. Cum răspunde întregul ecosistem forestier este o întrebare mult mai amplă, ce necesită numeroase investigații mai amănunțite. Acum mergem mai departe cu aceste investigații”, a explicat cu entuziasm profesorul Rob MacKenzie, fondatorul BIFoR – Institul de Cercetare Forestieră din Birmingham.