Industria surpriză din România în care sunt locuri pentru toți, în special pentru femei

Cum ar fi dacă ai avea deja aptitudini pentru industria jocurilor video, dar nu știi încă? Mai des decât ai crede se întâmplă asta. Iar aici nu e vorba doar de-a juca ceva, ci de-a face, propriu-zis, jocul respectiv.

În 2020, RGDA (Romanian Game Developers Association) a prezentat un studiu în care se arăta că din cei aproape 8 milioane de români care se joacă, 52% sunt bărbați și 48% sunt femei. Totuși, când vine vorba de cine activează în dezvoltarea jocurilor video lucrurile stau cu totul diferit.

Aceste procente nu se regăsesc în industria dezvoltatoare de jocuri video, unde numărul femeilor care creează jocuri este mult mai mic decât cel al bărbaților. Numărul femeilor implicate în dezvoltarea de jocuri video crește de la an la an în întreaga lume, dar creșterea e destul de lentă. În 2019, de exemplu, procentele arătau așa: 24% femei care dezvoltă jocuri video și 71% bărbați.

Adelina Cojocaru, Lead Game Designer la Amber și una dintre femeile care activează în această industrie în România, mi-a spus că e vorba mai mult de acces la informații că e posibil pentru femei să facă așa ceva. Aptitudinile care ar fi utile în game development sunt deja dobândite de multe femei, doar că ele nu știu că le pot aplica și în această industrie. În acest sens, Amber a lansat o platformă – Her Own Game – în care prezintă aptitudinile diverselor meserii și cum ar fi acestea folosite în game development.

Ce poți face de Crăciun în București. Evenimente și activități în perioada 24-26 decembrie 2024

Secretul pentru cea mai bună maioneză pentru salata de boeuf. Se face cu ouă întregi, în mai puțin de 1 minut și iese pufoasă

Și ține cont de asta când te gândești și că 70% dintre femeile care lucrează în domeniul tehnologiei sunt de acord că abilităţile lor au fost mai apreciate decât genul – abilităţile şi experienţa lor au fost considerate aspecte importante, mai importante decât că erau femei.

Am discutat cu Adelina mai multe despre industrie, dar și cum a ajuns ea să activeze în așa ceva. A debutat într-o vreme în care domeniul era și mai puțin cunoscut decât acum, iar computerul clasic încă era cel mai popular dispozitiv de gaming.

Cum ai ajuns tu în industria gamingului?

Am ajuns firesc: am început cu jocurile. Pasiunea pentru jocuri era singurul lucru care mă împingea spre zona asta de game development. Iar când eram la facultate, chiar cea de limbi străine cu specializare în japoneză, am avut noroc cu o prietenă a mea care avea o cunoștință în industrie. Aș spune că, indirect, acela a fost primul contact.

Apoi, am terminat facultatea și căutam un job. Și mie încă îmi plăceau jocurile. Mi-ar fi plăcut să testez jocurile, așa că am ales calea asta. După câțiva ani mi-am dat seama că e fain să testez jocuri, dar aș fi vrut să le și fac. Să știu că o parte din joc e făcută de mine. Și m-am îndreptat spre asta.

Era un post de junior level designer, am aplicat, am luat postul și am ajuns la departamentul de producție. Am contribuit la câteva titluri și la un moment dat am zis că vreau să învăț mai mult. Și așa, din aproape în aproape, am tot avansat.

Ce avantaje, sau dezavantaje, ai ca femeie într-o astfel de industrie?

Aici trebuie să spun că în România situația stă un pic altfel. Problema nu e egalitate sau de șanse egale în industrie, ci de awareness. Noi ne confruntăm cu o chestie ciudată. Și eu am avut chestia asta la părinți, că stau să mă joc toată ziua, că jocurile sunt pentru copii. Mai era și ideea de stricat ochii, ceea ce poate era valabil pentru perioada ecranelor CRT. Problema acum e însă de awareness.

Femeile nu prea știu că sunt oportunități pentru ele în industrie. În esență, vorbim de skills. Prin platforma propusă de noi prezentăm skill-uri folosite, în general, în meserii tradiționale și arătăm cum pot fi utilizate în industria asta. Doar că oamenii nu știu lucrul acesta, iar noi asta vrem să transmitem.

Statistic vorbind, suntem aproape de 50 – 50 de oameni care se joacă jocuri. Când vine vorba de industria în care se fac jocuri vorbim de-o proporție de 30 – 70 creatori femei.

La noi problema, ca în cazul meu, e că nu știam că sunt companii care fac jocuri în București, în România. Până s-a întâmplat să aflu de la prieteni, nu știam. Și vorbim de-o industrie cu oportunități în care pot intra oameni care termină acum facultatea sau care vor să se reprofileze și au un set de aptitudini.

Pe partea de dezavantaje am în minte un episod personal. Când m-am angajat prima dată băieții aveau impresia că mă joc, dar nu shootere. Se gândeau nu sunt pentru fete. Într-o zi mâncam un sendviș și testam un shooter. Eram cu o mână pe tastele WASD și cu cealaltă mâncam. Iar un coleg mi-a zis că să fiu atentă, că-i un joc care se joacă cu două mâini.

Așa că i-am demonstrat în joc cum joc, de fapt. Mie mi-a plăcut și matematica și știu cum e cu unghiurile. Așa că în joc foloseam grenade de impact, anticipam unde o să fie și câștigam. După ce-am făcut asta de mai multe ori în sesiunea respectivă, după ce l-am omorât de mai multe ori în joc, s-a ridicat în picioare de la birou și a întrebat cine e userul respectiv.

În momentul în care m-a văzut și-a dat seama că nu-i cum crede el. Și că e vorba de respect și încredere și, uneori, le câștigi așa. Așa că, drept dezavantaj, aș zice subestimarea. Dar și astfel de prejudecăți se schimbă, se diminuează.

Din ce meserie clasică ai putea folosi skill-uri în ce faci tu?

Pentru game design, dacă vrei să fii artistă, îți trebuie creativitate, imaginație. Totodată, mi se pare amuzant când mai află câte o cunoștință cu ce mă ocup și zice că sigur am o imaginație bogată. Și, da, am o imaginație bogată, dar nu ai nevoie de imaginație, creativitate dublă față de alții ca să reușești. Vorbim de același set de skills ca pentru alte meserii care necesită imaginație, creativitate, dar folosit altfel.

Iar strict pe design, partea estetică la un joc depinde de ce ar trebui să transmită el.

Și cum decizi că ceva e prea mult într-un joc?

Trebuie să ai o idee. Și să știi cum s-o pui pe hârtie și s-o explici. Când pleci de la o idee, ai în vedere un core gameplay: Ce obține jucătorul? De ce face o anumită acțiune? Și începi să adaugi elemente.

Dacă avem un joc cu o anumită tematică e recomandat ca jocul să aibă aceeași tematică.

De exemplu, dacă vrei să adaugi într-un joc cu tancuri un unicorn roz, trebuie să-ți dai seama că tematica nu e respectată. Când vine vorba de mecanică, dacă vrei să introduci teleportarea, dar jocul ar trebui să fie realist, atunci nu poți face asta. Dacă e vorba de un război, trebuie să fie cât de cât aproape de realitate.

Dacă e prea mult sau prea puțin, depinde ce vrei să obții. Sunt jocuri pe mobil care au foarte multe elemente de tip tokens, sub diverse denumiri, dar au un scop acolo.

Orice chestie pe care o creezi trebuie să aibă un scop. În funcție de câte elemente au un scop decizi dacă e prea mult sau prea puțin. Ține foarte mult de ce vrei să fie jocul și ce vrei să simtă jucătorul. Mereu mă întreb, când am o propunere, dacă e viabilă pentru joc Și trebuie să fiu în stare s-o explic.

Mai e valabilă regula că unele sunt pentru femei sau pentru bărbați?

Uite un exemplu interesant: mai multe femei se joacă jocuri de noroc, de tip casino, decât bărbați. Nu te-ai aștepta la o femeie să joace așa ceva, nu? Ai impresia asta că shooterele sunt doar pentru băieți, dar nu-i chiar așa. Singura chestie care contează e dacă ai avut contact și dacă ai aflat de așa ceva.

E un aspect important acum, că avem internetul. În urmă cu zece sau 20 de ani făceai schimb de jocuri pe CD, iar titlurile aveau o circulație redusă. Totodată, nu erau atât de multe. Acum sunt mai multe, afli mai ușor de ele. Eu am foarte multe jocuri pe tabletă descoperite din reclame. Cele care mi se par interesante le instalez. Așa că, pe scurt, nu, n-aș zice că mai există un anumit tip de joc doar pentru un gen. Important e să descoperi și să vezi ce-ți place.

Nu în ultimul rând, se mai poate inova în gaming?

Ce știu cu certitudine e că industria de gaming e într-o continuă schimbare. Înainte problema principală a oamenilor care se duceau la birou era că se plictisesc în timp ce se deplasau spre job. Așa au apărut jocurile hyper casual în care jucau câteva zeci de secunde, se simțeau bine, au închis și gata. Acestea sunt și mai simple decât, de exemplu, Candy Crush.

Acum, în contextul ultimului an, s-a schimbat paradigma. Oamenii au început să caute alt tip de joc, dincolo de jocuri hyper casual. Ce am văzut mai mult în ultimul an e nevoia de socializare și încep să apară jocuri cu o componentă puternică de socializare. În zona asta cererea e mare și în direcția asta merg lucrurile.

Dar, independent de perioadă, jocurile de la an la an sunt o oglindă a societății. Am trecut de la hyer casual la ceva care implică mai multă implicare, interacțiune cu alte persoane. În mod indirect situația globală schimbă industria de gaming.