Descoperire astronomică spectaculoasă: ce s-a văzut pe cer după o mie de ani
Astronomii tocmai au făcut o descoperire uimitoare. Aceasta oferă noi informații despre ciclul de viață al stelelor. Iată ce s-a putut vedea pe cer, un eveniment ce se-ntâmplă la o mie de ani.
Un nou tip de supernovă, o explozie a unei stele aflate la finalul vieții, a fost observată de astronomi. Noua descoperire confirmă o predicție făcută de astronomi acum 40 de ani. Cercetătorii cred că SN1054, o supernovă celebră pentru faptul că a fost vizibilă de pe Pământ o perioadă lungă la începutul mileniului trecut, ar putea fi explicată pe baza noii descoperiri, notează Digi24.
Evenimentul care s-a văzut pe cer acum o mie de ani s-a repetat acum
O supernovă este o explozie stelară mai puternică decât o novă. Supernovele sunt extrem de luminoase și cauzează o explozie de radiații care adesea este mai strălucitoare decât o întreagă galaxie, înainte de a dispărea după câteva săptămâni sau luni. De-a lungul acestui interval, o supernovă poate radia tot atâta energie cât ar putea emite Soarele pe toată durata sa de viață. Explozia elimină mare parte sau tot materialul unei stele, cu o viteză de până la 30.000 km/s (o zecime din viteza luminii), declanșând propagarea unei unde de șoc în mediul interstelar înconjurător. Unda de șoc duce la răspândirea unui nor de gaz și praf, denumit rămășiță de supernovă.
Există două tipuri cunoscute de supernove – cele rezultate prin colapsul nucleului stelar – acestea se produc atunci când stele cu masa de peste zece ori mai mare decât cea a Soarelui, rămân fără combustibil pentru reacţiile de fuziune din nucleul stelar. Nucleul se prăbuşeşte, rezultând o gaură neagră sau o stea neutronică. Al doilea tip de supernovă este cea termonucleară – care se produce atunci când o pitică albă, rămăşiţă a unei stele de până la opt ori mai masivă decât Soarele, explodează.
În 1980, Ken’ichi Nomoto de la Universitatea din Tokyo a prezis existenţa unui al treilea tip de supernovă – denumită supernovă cu captură de electroni, relatează dpa, citată de Digi24. Stefano Valenti este profesor de fizică şi astronomie la Universitatea California din Davis şi un membru al echipei care a observat şi descris supernova 2018zd.
S-a descoperit un nou tip de supernovă
În cazul unei supernove cu captură de electroni, pe măsură ce furnalul stelar rămâne fără combustibil de fuziune, gravitaţia forţează electronii elementelor chimice din miez să pătrundă în nucleele atomice, fapt care duce la colapsul gravitaţional al stelei. În nucleul atomic se află în condiţii normale doar protoni şi neutroni – singurele particule care conferă masă atomului.
Noua supernovă observată, SN 2018zd, a fost detectată în martie 2018, la aproape trei ore după ce a explodat şi este relativ aproape de Pământ, la o distanţă de aproximativ 31 de milioane de ani lumină, în galaxia NGC2146. Cercetătorii coordonaţi de Daichi Hiramatsu, de la Las Cumbres Observatory, au petrecut următorii doi ani adunând date cu privire la această supernovă.
Astronomi de la UC Davis, printre care profesorul Stefano Valenti dar şi cercetătorii Azalee Bostroem şi Yize Dong, au realizat o analiză spectrală a supernovei la doi ani după explozie, identificând dovezi că 2018zd a fost o supernovă cu captură de electroni. Ei au descoperit numeroase caracteristici neobişnuite ale supernovei SN 2018zd, unele dintre ele observate în premieră la o supernovă.
O supernovă vizibilă pe cer în Evul Mediu ar fi putut fi cu captură de neutroni. În anul 1054 e.n., supernova cunoscută cu numele astronomic SN1054 s-a produs în Calea Lactee și a fost vizibilă pe cer ca un punct mare luminos. SN1054 este supernova care a produs ceea ce astăzi cunoaștem drept Nebuloasa Crab. În fapt, SN 1054 are o vechime de aproximativ 7500 de ani, însă lumina exploziei a ajuns la Pământ abia în anul 1054.