Cel mai rece oraș din Europa acum este o fantomă din blocuri de piatră și gheață

Vorkuta este al patrulea cel mai mare oraș din nordul Cercului Arctic, însă și cel mai friguros din Europa, temperatura atingând recordul de -50 de grade Celsius, în toiul iernii.

Orașul, pe timpuri casă a unei comunități ce își câștiga existența din minerit, promitea condiții salariale peste medie tuturor celor care se încumetau să se mute aici, în inima gerului.

În timp, populația localității Vorkuta a înregistrat o scădere semnificativă, din pricina căderii URSS, schimbare politică ce a dus, inevitabil, la colapsul industriei mineritului. Lăsați fără un mijloc de a-și câștiga pâinea, oamenii au plecat de aici, unul câte unul, până când murmurul activ de odinioară a fost înlocuit cu liniștea apăsătoare a unui oraș fantomă și înghețat.

Casele se transformă în adevărate imperii de gheață, în Vorkuta

Clădirile care, până nu demult, obișnuiau să fie animate de prezența umană, zac acum în nemișcare, sub gheață. Imaginile nostalgice suprinse de fotografi stau mărturie unui trecut înghețat atât la propriu, cât și la figurat.

Precum România, fiecare țară are propria rețetă de supă sau ciorbă. Care ar fi cea mai bună, dar și cea mai cunoscută

Sancțiunile usturătoare pe care le vor primi românii care stau la bloc și au animale de companie. Ce spune legea, e oficial

Numit și „orașul cu cea mai rapidă moarte din Rusia”, Vorkuta devine din ce în ce mai părăsit, pe zi ce trece. Greu îți mai găsești, în zilele noastre, un loc de muncă aici, astfel că plecarea locuitorilor devine justificată, instinctul de supraviețuire spunându-și cuvântul.

Atât orașul, cât și minele, au fost construite în timpul regimului lui Iosif Stalin, perioadă în care principala forță de muncă era reprezentată de prizonierii din gulag. Mai mult de 200.000 de prizonieri și-au găsit sfârșitul aici, din cauza condițiilor vitrege de muncă, însă și a frigului năprasnic. Acesta a luat naștere în data de 4 ianuarie 1936, cu toate că începuturile neoficiale datează din 1932.

În mod obișnuit, prizonierii perioadei erau dintre cei care, dintr-un motiv sau altul, s-au opus regimului sovietic. Se bănuiește că mulți dintre aceștia au fost aduși chiar și din țara noastră, proaspăt inclusă, la vremea respectivă, în URSS, în urma victoriei obținute de Stalin în Al Doilea Război Mondial.