Ce e IPFS: descentralizarea internetului sau cum transformi o fermă de servere în blockchain și P2P

În urmă cu aproximativ o săptămână, un browser obscur a făcut valuri pe internet. Brave a devenit primul care suportă nativ navigarea pe pagini web IPFS, o tehnologie revoluționară care promite să înlocuiască internetul așa cum îl știm, să-l fac ”mai bun”.

IPFS vine de la InterPlanetary File System și, într-o lume ideală, va înlocui standardul internațional HTTP pe care îl asociem cu noțiunea clasică de internet. În loc să se bazeze pe servere tradiționale, pe adrese web care maschează IP-uri ușor de localizat, IPFS funcționează complet diferit. Are mai multe în comun cu blockchain și rețele peer-to-peer de tip BitTorrent, decât cu noțiunea clasică a unei rețele globale de servere care țin internetul în picioare.

În final, IPFS se bazează pe o comunitate de utilizatori în fiecare colț al mapamondului, nu pe o mână de companii care dictează ce este sau nu permis pe internet. Dintr-un punct de vedere, este o rețea descentralizată care încearcă să rezolve cele mai mari minusuri ale unei rețele tradiționale de calculatoare. Ca referință, la momentul de față, internetul este ca o rețea mai mare de servere și dispozitive care accesează datele din acele servere. Din alt punct de vedere, ar putea reprezenta cel mai eficient sistem împotriva cenzurii din mediul online, cu bune sau cu rele.

Cum a început IPFS și ce probleme rezolvă

InterPlanetary File System sau IPFS este un protocol de comunicații și rețea de tip peer-to-peer pentru stocarea și partajarea datelor printr-un sistem de fișiere distribuit. Conform paginii de Wikipedia care îi este dedicată, IPFS utilizează un mecanism de adresare a conținutului menit să identifice într-o manieră unică fiecare fișier dintr-un spațiu global care interconectează toate dispozitivele computaționale.

Simplificând acest concept, dacă ai descărcat vreodată ceva prin intermediul rețelei torrent, IPFS funcționează similar. În timp ce tu descarci un film, alte persoane pot lua acel film de la tine, înainte să-l fi terminat de descărcat. Practic, fiecare sistem dintr-o rețea IPFS operează atât din poziția de client pentru conținut, cât și ca gazdă pentru același volum de informații.

În contrast cu această rețetă, la momentul actual, fiecare calculator, smartphone sau smart TV care se conectează la internet descarcă informația de pe un server, de cele mai multe ori, aparținând unui gigant ca Amazon sau Microsoft. Acesta este și motivul pentru care, dacă Jeff Bezos decide să desființeze o rețea socială cu milioane de utilizatori care Parler, o poate face în 24 de ore.

Subit, acel volum imens de date a dispărut de pe fața internetului, cu un click. Nu contează care este părerea ta despre Parler, în cazul în care ai auzit de rețeaua socială renumită pentru propaganda pro-Trump și organizarea dezastrului de la Capitoliu de acum câteva săptămâni. Ideea este că nimeni nu ar trebui să aibă puterea să șteargă brusc o parte din internet. Din păcate, modul în care funcționează rețeaua globală intitulată generic internet la ora actuală facilitează astfel de situații.

ȘOC! Vedetele fac dragoste sub duș. Imaginile indecente au scăpat pe net

Bomba momentului! Ion Iliescu, 'încătușat' de autorități! NU mai are scăpare...

InterPlanetary File System a venit ca o soluție la această problemă dar și altor câteva care vor deveni din ce în ce mai grave, odată cu trecerea anilor. Protocolul a fost dezvoltat de Juan Benet și Protocol Labs în februarie 2015. La momentul respectiv exista într-o formă alpha. Varianta stabilă, gata pentru publicul larg, a fost definitivată pe 23 septembrie 2020, în urmă cu doar câteva luni. Cu alte cuvinte, nu vorbim de o tehnologie foarte veche, iar acesta este motivul principal pentru care s-ar putea să nu fi auzit niciodată de ea.

Susținătorii acestui nou internet construit în jurul IPFS nu insistă însă atât de mult pe ocolirea cenzurii, cât pe o viteză sporită pentru transferul de date sau streaming de conținut video. La momentul de față, când accesezi un site web, indiferent dacă treci prin cinci noduri sau zece servere și conexiunile a trei furnizori de internet, datele aferente acele pagini web îți vin tot dintr-un singur loc.

Pentru că acel loc poate fi la o distanță fizică foarte mare de tine, indiferent dacă ai sau nu o conexiune gigabit la internet, pagina respectivă ți se va încărca lent. Este vina modului în care a fost gândit internetul la început. În teorie, există și excepții la această regulă, precum Netflix, Steam, PlayStation Network sau Apple AppStore, câteva dintre companiile cu servere în diverse colțuri de pe mapamond, servere care oglindesc aceeași librărie de conținut.

Astfel, dacă intri pe Netflix din România, filmul tău este redat din cea mai apropiată locație fizică de tine. Pentru context, deși este probabil să se mai fi schimbat lucrurile între timp, în 2016, Netflix avea 4669 de servere instalate în 243 de locații răspândite pe mapamond, conform unei analize publicate de IEEE.org. În teorie, așa ar trebui să funcționeze tot internetul, dar un astfel de privilegiu există doar pentru o mână de compani cu buzunare foarte adânci.

În ceea ce privește securizarea conținutului general și arhivarea sau păstrarea conținutului sensibil, IPFS adresează aceste aspecte prin concepte precum ”content-addressing”(îmbinarea adresei/locației cu conținutul) și ”content-signing” (semnarea/certificarea conținutului). În acest fel, atacurile de tip DDoS care îngenunchează deseori servere de pe internet devin ineficiente și inutile. Pur și simplu, nu mai există acel server bine definit în spațiu pe care să-l ataci. Nu în ultimul rând, IPFS previne ștergerea site-urilor vechi prin păstrarea lor într-o arhivă ușor accesibilă, împreună cu informații de interes public

Încercând să explice într-un interviu din 2015 cu ce este mai bun IPFS decât tradiționalul HTTP, Juan Benet a fost cât se poate de transparent. ”Folosim un mecanism de îmbinare a adresei cu conținutul (content – addressing), pentru ca acel conținut să fie decuplat de serverele originale și, în schimb, să fie stocat permanent împreună cu locația sa. Asta înseamnă că un conținut poate fi stocat și servit mult mai aproape de utilizator, poate chiar și de la un computer din aceeași cameră. Prin atașarea conținutului de adresa sa, putem verifica și autenticitatea informațiilor, pentru că unele gazde s-ar putea să nu fie de încredere. În momentul în care un utilizator are conținutul descărcat într-un cache (memorie tampon), poate fi păstrat pe o perioadă nedeterminată.”

Un alt detaliu fascinant ține de partea de descentralizare, consecința faptului că datele nu mai sunt localizate într-un singur loc. Astfel, nu contează dacă au picat serverele la BBC, pentru că tu oricum nu le descărcai știrile de acolo pentru a le citi. Într-un caz extrem, s-ar putea să poți vizualiza pagini web chiar și când a picat internetul la tine pe stradă, pentru că o parte din acel ”internet” este deja la tine pe sistem. ”Facem website-uri și aplicații web care nu au un server central de origine. Pot fi distribuite precum rețeaua Bitcoin”, explica Juan acum câțiva ani.

Ce rol joacă browserul Brave în această ecuație

Indiferent dacă ai auzit sau nu de Brave, browserul tinde să devină destul de relevant în piața globală cu aproximativ 24 de milioane de utilizatori lunar. Creatorii aceluiași browser au fost susținători încă de la început a ceea ce înseamnă IPFS și au lucrat activ la dezvoltarea și îmbunătățirea standardului din 2018 și până în prezent.

Odată cu lansarea versiunii 1.19 pe care o poți descărca de aici, Brave a devenit primul browser care oferă integrare nativă a protocolului de internet descentralizat, peer-to-peer. Scrii o adresă web la fel ca și până acum, deși va arăta diferit, iar rețeaua IPFS îți va putea localiza informația în platforma globală formată din utilizatori la fel ca tine, cu o multitudine de dispozitive online. Opțional, dacă vrei să și partajezi conținut în rețeaua peer-to-peer, nu doar să-l descarci, Brave îți oferă posibilitatea să descarci o extensie care îți transformă sistemul într-un nod din rețeaua globală.

Ca exemplu dat de cei de la Brave, acesta este un URI pentru o pagină web pe care o poți accesa cu cea mai recentă versiune a browserului:  ipfs://bafybeiemxf5abjwjbikoz4mc3a3dla6ual3jsgpdr4cjr3oz3evfyavhwq/wiki/Vincent_van_Gogh.html . În final, ajungi tot la un HTML, iar paginile web vor rămâne neschimbate din punct de vedere vizual, doar mecanismul prin care sunt distribuite diferă.

Ca o schimbare de nomenclator, poți să ai în vedere că, în timp ce HTTP(S) utilizează un URL (Uniform Resource Locator) pentru localizarea IP-ului din spatele unei adrese web precum www.google.com, IPFS folosește un URI (Uniform Resource Identifier). Acea adresă permite idenitifcarea căii de urmat până la informația pe care ți-o dorești. În plus, în timp ce o adresă web tradițională începe cu HTTP:// sau HTTPS://, un site din rețeaua IPFS este precedat de IPFS:// .

Ce face și ce nu face IPFS

La ora actuală, Molly Mackinlay este șef de proiect în cadrul IPFS și, într-un interviu recent, a menționat câteva beneficii foarte clare derivate din descentralizarea internetului prin intermediul noii platforme web.

Prin implementarea la scară largă a noii rețele peer-to-peer, internetul ar deveni capabil să combată efortul ”sistemic de cenzură a informațiilor”, atât din partea guvernelor, cât și a giganților din tech. ”Astăzi, utilizatori de internet din fiecare colț al mapamondului nu poate accesa conținut restricționat, inclusiv, de exemplu, părți ale Wikipedia în Thailanda, peste 100.000 de site-uri blocate în Turcia și informații esențiale despre Covid-19 în China.”, a insistat Mackinlay. ”Acum, oricine are o conexiune la internet poate accesa aceste informații critice prin intermediul IPFS și al browserului de internet Brave.”, a atras atenția oficialul IPFS la scurt timp după lansarea noii variante a Brave.

În final, IPFS pare să fie soluția perfectă la o problemă care nu va face decât să se complice odată cu trecerea timpului, dacă nu cumva internetul va beneficia de schimbări radicale. Din păcate, există deja câțiva critici ai noii tehnologii, iar argumentele nu sunt neapărat ușor de ignorat, chiar dacă nu atacă eficiența sau securitate platformei.

Din păcate, până la ora actuală, nu a fost evident un model economic al IPFS, un sistem de business. Pleacă de la ideea că gazdele nodurilor care stau la baza rețelei globale vor face acest gest de găzduire din altruism, din generozitate, fără vreun beneficiu financiar, pentru binele democrației online. Premisa este că o mare parte dintre cei care vor să acceseze informații pe noua rețea vor fi dispuși să și partajeze informații, într-o manieră similară cu orice altă rețea de tip peer-to-peer, BitTorrent, DC++, Kazaa.

Deși ideea nu este neapărat una greșită și funcționează deja foarte bine în cazul unor protocoale precum torrent, de foarte mulți ani, este departe de a fi perfectă. IPFS rezolvă foarte bine problema transferului rapid și a accesului facil la informație, dar stocarea unui volum incomnesurabil de date care se găsește la această oră online ridică totuși câteva semne de întrebare.

Eventual, principiul de bază al IPFS va funcționa semnificativ mai bine în momentul în care rețeaua va deveni mult mai răspândită global, iar de la milioane de utilizatori, va integra zeci sau sute de milioane de utilizatori. Atunci, stocarea efectivă a datelor nu va mai fi neapărat o problemă. Una peste alta, acest internet descentralizat al viitorului pare un proiect mai mult decât interesant. Rămâne să vedem dacă va fi adoptat la scară largă sau va deveni doar o alternativă pentru ”dark web”, utilizată pentru a evita cenzura, a facilita accesarea de conținut digital ilegal și de a încuraja comerțul de droguri, arme și alte mărfuri periculoase.