Acest animal ar putea fi cheia pentru o viață mai lungă pentru oameni

Lemurii sunt în centrul unor analize genetice ale oamenilor de știință, care ne-ar putea oferi răspunsuri pe care ni dorim cu toții să le auzim, încă de când citeam în copilărie „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, de Petre Ispirescu.

Cine nu visează, dacă nu la viață veșnică, cel puțin la una longevivă și sănătoasă? Probabil că e dezideratul ființei umane să își asigure un trăi cât mai îndelungat pe Pământ, să se poată bucura cât mai mult timp de viață, de familie, de pasiunile proprii.

Hibernarea lemurilor, secretul longevității umane?

Ei bine, se pare că oamenii de știință fac pași importanți spre a ne dezvălui secretul longevității umane, iar răspunsul ar putea veni de la lemuri, de fapt, de la hibernarea lor.

În martie, oamenii de știință care lucrează la Centrul Duke Lemur au anunțat o premieră incredibilă în natură: lemurii pitici cu coadă grasă în captivitate au hibernat în cele din urmă.

Prezența la vot în timp real la alegerile prezidențiale 2024. Câți români au votat până la ora 12.00

Adriana Bahmuțeanu vrea să se mute și ea în vila lui Silviu Prigoana: “Dacă grămada cere vârf, vin și eu peste ei”

Hibernarea se află în ADN-ul lemurilor pitici, dar este dificil de realizat în grădini zoologice și sanctuare. Este, de asemenea, ceea ce îi deosebește de alte primate. Dacă până acum nu ești surprins, află că acești lemuri sunt cea mai apropiată rudă a noastră capabilă de hibernare și singurele primatecare hibernează perioade mai lungi de timp.

Acest nou studiu al lemurilor se adaugă la cunoștințele noastre în continuă creștere despre hibernarea animalelor. Dar apropierea arborelui genealogic de oameni ridică, de asemenea, două întrebări importante despre modul în care hibernarea animalelor poate ajută oamenii.

• Cum ne poate ajuta hibernarea să înțelegem mai bine longevitatea umană?
• Ar putea oamenii să hiberneze vreodată?

Să înțelegem mai bine hibernarea, înainte de a aprofunda tema

Hibernarea e o caracteristică atât de veche a animalelor, încât unii oameni de știință cred că ea se întinde până în urmă cu 250 de milioane de ani. Un studiu sugerează că pre-mamiferele de dimensiunile porcilor de astăzi, cunoscute sub numele de lystrosaurus, au intrat în perioade lungi de somn pentru a face față condițiilor stresante și reci din cercul polar polar.

Hibernarea modernă nu arată atât de diferit. Cu toate acestea, nu toate animalele dorm toată iarna. Alții, însă, o fac: De exemplu, lemurii pitici care trăiesc în sălbăticie hibernează între trei și șapte luni pe an. Marina Blanco a condus studiul lemurului pitic și este cercetător la Centrul Duke Lemur. Ea spune că acești lemuri aproape își opresc activitatea metabolică, își reduc temperatura corpului și se pregătesc pentru iarna lungă.

„Pot opri metabolismul timp de câteva luni până la un an, dar trebuie să se pregătească pentru această prin acumularea de rezerve de grăsimi sau pentru a ascunde hrana”, spune Blanco.

Dar, spre deosebire de credința populară, multe animale, cum ar fi urșii, nu dorm de fapt toată iarna. În schimb, ei doar își constrâng funcțiile metabolice, astfel încât nu mai trebuie să cheltuiască energie pentru a face sarcini de bază, cum ar fi necesitățile fiziologice.

Mai degrabă decât asocierea hibernării cu somnul, cercetările sugerează că ar trebui să privim hibernarea în primul rând ca un mecanism de economisire a energiei.

Cele mai multe animale care hibernează sunt de dimensiuni mici, spun experții. De ce? Totul are o explicație științifică, pentru că „Animalele mai mari – majoritatea primatelor – de exemplu, nu ar putea acumula suficientă grăsime în corpul lor pentru a supraviețui șase luni pe an”, spune Blanco.

Ar putea oamenii să hiberneze?

Un studiu asupra oamenilor antici, de exemplu, a găsit dovezi ale „hibernării tolerate” în oasele hominei Sima de los Huesos, care ar fi putut hiberna în peșteri în vremea extremă a epocii glaciare a vremii.

Într-un articol din 2008 publicat în Revista anuală de medicină, cercetătorii scriu că oamenii pot suferi o stare hipometabolică severă, similară cu granițele de hibernare ale science fiction-ului. Studiul continuă să afirme că hipotermia severă se poate corela cu hibernarea la animale, dar utilizarea medicamentelor pentru a induce hipotermia la om este atât dificilă, cât și periculoasă. În cele din urmă, funcțiile noastre metabolice sunt destul de diferite de hibernarea animalelor, ceea ce face ca hibernarea să fie o provocare.

Cele mai recente cercetări privind cancerul arată, de asemenea, că celulele canceroase umane aflate într-un proces de divizare lentă similar cu hibernarea ca o adaptare la natura dură a chimioterapiei. Cu toate acestea, știrile științifice recente sugerează că abilitatea umană de hibernare poate exista în ADN-ul nostru – o funcție antică de mamifer pe care am pierdut-o, dar care ar putea într-o zi să-și recapete.

De ce ar vrea oamenii să hiberneze?

Ei bine, cercetările arată o serie de beneficii ale hibernării umane. Am putea să înțelegem – și chiar să compensăm – o serie de probleme de sănătate umană , inclusiv: Deteriorarea oaselor, pierderea musculară, sau chiar boala Alzheimer. De asemenea, ar fi utilă în călătoriile oamenilor pe distanțe foarte lungi, de exemplu, între planete.

De departe, însă, oamenii și-ar dori să afle mai multe despre hibernare, pentru a decripta secretele unei vieți cât mai lungi. Pentru că, da, e posibil, spun cercetătorii.

Potrivit oamenilor de știință, funcțiile metabolice ale hibernării ne-ar putea ajuta să deblocăm secretele longevității și tehnicilor anti-îmbătrânire la om. Hibernatorii sunt capabili să trăiască în medii extrem de stresante, iar adaptările lor corporale ar putea oferi indicii pentru condițiile medicale care apar pe măsură ce corpul uman îmbătrânește.

„Dacă hibernatorii pot repara daunele ADN și pot face față stresului asociat cu depresia metabolică, înțelegerea acestor mecanisme poate ajuta la întoarcerea acestei condiții la oameni”, spune Blanco. Încă nu suntem în măsură să hibernăm ca animalele, dar nu este o posibilitate îndepărtată, potrivit unor cercetători.