Neuralink: hackingul creierului este extrem de greu, indiferent de ceea ce spune Elon Musk

Dacă gândurile, sentimentele și alte activități mentale nu sunt altceva decât semnale electrochimice care curg în jurul unei vaste rețele de celule cerebrale, conectarea acestor semnale cu electronica digitală ne va permite să îmbunătățim abilitățile creierului nostru?

Asta a sugerat antreprenorul din domeniul tehnologiei Elon Musk într-o prezentare recentă a dispozitivului Neuralink, o interfață inovatoare creier-mașină implantată într-un porc numit Gertrude.

Interfețele creier-mașină folosesc electrozi pentru a traduce informațiile neuronale în comenzi capabile să controleze sisteme externe, cum ar fi un computer sau un braț robotizat. Neurologii, de fapt, ascultă celulele creierului la animale încă din anii 1950. La începutul secolului 21, semnalele cerebrale de la maimuțe erau folosite pentru a controla un braț artificial. Și în 2006, echipa BrainGate a început să implanteze tablouri de 100 de electrozi în creierul persoanelor paralizate, permițând controlul de bază al cursoarelor computerului și al dispozitivelor de asistare.

Neuralink a construit un dispozitiv pentru a transmite semnale fără fir de la 1.024 electrozi implantați în creierul Gertrude de către un robot sofisticat. Echipa face progrese rapide către un proces uman și munca lor ar putea îmbunătăți performanța dispozitivelor controlate de creier pentru persoanele care trăiesc cu dizabilități.

Cea mai falsificată bancnotă în 2024. La ce trebuie să fii atent ca să nu pici în capcană

Cutremur în România duminică seară. Ce magnitudine a avut și unde s-a produs

Dar cât de fezabilă este viziunea lui Elon Musk?

Dar Musk are obiective mai ambițioase, sperând să citească și să scrie gânduri și amintiri, să permită comunicarea telepatică și să îmbine, în cele din urmă, inteligența umană cu cea artificială (AI). Acest lucru nu este cu siguranță „banal”, iar barierele nu pot fi depășite doar prin tehnologie.

Astăzi, majoritatea interfețelor creier-mașină folosesc o abordare numită decodare „biomimetică”. În primul rând, activitatea creierului este înregistrată, în timp ce utilizatorul își imaginează diferite acțiuni, cum ar fi mișcarea brațului spre stânga sau spre dreapta. Odată ce știm ce celule cerebrale preferă direcții diferite, putem „decoda” mișcările ulterioare prin calcularea potențialelor lor de acțiune, cum ar fi voturile.

Această abordare funcționează adecvat pentru mișcări simple, dar se poate generaliza vreodată la procese mentale mai complexe? Chiar dacă Neuralink ar putea preleva suficient din cele 100 de miliarde de celule din creierul nostru, câte gânduri diferite ar trebui să fie în creier mai întâi, pentru a calibra un dispozitiv util de citire a minții și cât ar dura asta? Activitatea creierului e chiar la fel de fiecare dată când crezi același gând?

Poate AI să facă “minuni”?

Unii cercetători speră că inteligența artificială poate ocoli aceste probleme, în același mod în care a ajutat computerele să înțeleagă vorbirea. Poate că având suficiente date, AI ar putea învăța să înțeleagă semnalele din creierul oricui. Cu toate acestea, spre deosebire de gânduri, limbajul a evoluat pentru comunicarea cu ceilalți, astfel încât difuzorii diferiți împărtășesc reguli comune, cum ar fi gramatica și sintaxa.

În timp ce anatomia pe scară largă a diferitelor creiere este similară, la nivelul celulelor cerebrale individuale, suntem cu toții unici. Recent, neurologii au început să exploreze scale intermediare, căutând structura în tiparele de activitate ale grupurilor mari de celule. Poate că, în viitor, vom descoperi un set de reguli universale pentru procesele de gândire care vor simplifica sarcina citirii minții. Dar starea înțelegerii noastre actuale nu oferă garanții.

Alternativ, am putea exploata propria inteligență a creierului. Poate că ar trebui să ne gândim la interfețele creier-mașină ca la instrumente pe care trebuie să le stăpânim, cum ar fi învățarea de a conduce o mașină. Atunci când oamenilor li se afișează în timp real semnalul de la celulele individuale din propriul creier, ei pot învăța adesea să crească sau să scadă acea activitate printr-un proces numit neurofeedback.

Poate că atunci când utilizează Neuralink, oamenii ar putea să învețe cum să-și activeze celulele creierului în modul corect pentru a controla interfața. Cu toate acestea, cercetări recente sugerează că creierul poate să nu fie la fel de flexibil pe cât am crezut odată și, până acum, subiecții cu neurofeedback se luptă să producă modele complexe de activitate cerebrală care diferă de cele care apar în mod natural.

Va putea vreodată această tehnologie să redea vederea orbilor, spre exemplu?

Când vine vorba de a influența creierul, mai degrabă decât de a-l citi, provocările sunt încă mai mari. Stimularea electrică activează multe celule din jurul fiecărui electrod, așa cum s-a arătat în prezentarea Neuralink. Dar celulele cu roluri diferite sunt amestecate, așa că este greu să produci o experiență semnificativă. Stimularea zonelor vizuale ale creierului poate permite orbilor să perceapă flash-uri de lumină, dar suntem încă departe de a reproduce chiar și scene vizuale simple. Optogenetica, care folosește lumina pentru a activa celulele creierului modificate genetic, poate fi mai selectivă, dar încă nu a fost încercată în creierul uman.

Indiferent dacă Musk poate – sau ar trebui – să-și atingă obiectivele finale, resursele pe care el și alți antreprenori tehnologici îi investesc în interfețele creier-mașină ne vor avansa înțelegerea științifică. Musk își împarte implantul fără fir cu mulți oameni de știință care încearcă, de asemenea, să dezvăluie misterele creierului.

Acestea fiind spuse, decenii de cercetări au arătat că creierul nu își cedează secretele cu ușurință și este probabil să reziste încercărilor noastre de piratare a minții încă de câteva decenii.