Legumele surpriză care ar putea fi crescute pe Lună, conform NASA
Savantul NASA, Max Coleman, a încercat să-și dea seama dacă este posibil să crească ridichi în pământul de pe Lună. „Încercăm să arătăm că astronauții pot folosi horticultura pentru a-și dezvolta propriul aliment pe Lună”, spune el.
Obiectivul său este să-și dea seama dacă astronauții ar putea într-o zi să-și crească propriile mâncăruri pe suprafața Lunii – la fel ca personajul lui Matt Damon din filmul din 2015 al lui Ridley Scott, „The Martian”.
Coleman a ales ridichile, pentru că „au fost folosite până acum în spațiu și au germinat foarte, foarte repede”, potrivit unui comunicat JPL (NAS Propulsion Lab Lab).
Acest lucru este esențial, deoarece astronauții vor avea doar 14 zile, în durata unei zile pe Pământ, în lumina zilei – adică o jumătate de zi lunară – urmate de nicio zi cu lumină pentru alte 14 zile în durata de pe Pământ.
Cum a lucrat Coleman cu ridichile pentru Lună
După ce pandemia i-a obligat pe Coleman și echipa sa formată din alți 12 oameni de știință să facă o pauză, Coleman a decis să ia lucrurile în propriile sale mâini. El a comandat online câteva semințe de ridiche și nisip de deșert și a început să lucreze.
Planul său era să crească semințe în nisipul deșertului, care este la fel de gol, din punct de vedere nutritional, ca solul de pe Lună. El n-a dat unor ridichi nutrienți suplimentari, iar altora, doar cantități mici de nutrienți.
„Vrem să facem un pas mic în această direcție, pentru a arăta că solul lunar conține lucruri care pot fi extrase din acesta ca nutrienți pentru plante. Aceasta include obținerea elementelor chimice potrivite pentru a permite plantelor să facă clorofilă și să crească pereții celulari.”
Max Coleman
Conform rezultatelor sale, ridichile au nevoie doar de cantități minime de apă pentru a germina. De fapt, au crescut cel mai bine când au avut doar cantități minime de apă. Ridichile au început să răsară și să crească în timp.
Ideea este de a menține cantitatea de lucruri pe care astronauții trebuie să le ducă pe Lună la minimum. „Cu cât poți folosi mai mult ceea ce există deja, cu atât poți fi mai efficient, pentru că nu trebuie să transporti atât de mult cu tine”, a explicat Coleman.
„Nu putem testa în mod corespunzător aici pe Pământ, ca și cum ar fi solul de pe Lună, dar facem atât cât putem aici”, a adăugat el. „Atunci, când ajungem, vrem să arătăm că, de fapt, funcționează pe Lună”.