Cel mai mare atu al tehnologiei de modă veche e că poate fi arma perfectă contra cenzurii

Cele mai mari rețele de telefonie mobilă și furnizori de internet din Iran au ieșit în offline, în lovitura guvernului iranian asupra surselor de informare a cetățenilor.

Pe fondul săptămânilor de proteste anti-regim crescânde, autoritățile iraniene au impus cea mai lungă oprire a internetului din istoria țării, întrerupând efectiv comunicarea externă pentru peste 80 de milioane de iranieni, în noiembrie anul trecut.

Într-o represiune fără precedent, forțele regimului au ucis peste 300 de protestatari și au arestat peste 7.000 de oameni. Când accesul a fost restabilit în cele din urmă pe 23 noiembrie, aproape jumătate din țară nu avea încă acces să intre în online.

La nouă luni după întreruperea din noiembrie, iranienii trăiesc în continuare cu frica de o altă oprire totală a internetului. Pe măsură ce autoritățile își întăresc accesul la internet, companiile conduse de diaspora umplu golul pentru iranienii care caută o modalitate de a ocoli cenzorii.

Numele lui Ludovic Orban va apărea pe buletinele de vot, chiar dacă a anunțat că se retrage. Ce se intâmplă cu votul tău dacă pui ștampila pe acest candidat

Prima întâlnire între Adriana Bahmuțeanu și fiii săi după decesul lui Silviu Prigoană. Ce i-au spus copiii săi imediat ce au văzut-o

Au găsit o portiță de salvare: tehnologia veche

Pe 15 noiembrie, în timp ce autoritățile iraniene s-au mutat în online pentru a-și impune autoritatea, Yahyanejad, s-a asigurat din Los Angeles că oamenii de acasă și-au descărcat aplicația Toosheh de arhivare prin satelit. “Era o fereastră foarte mică”, spune Yahyanejad. “Odată ce au fost complet deconectate, nu eram sigur că vor putea descărca software-ul”.

Lansată de Yahyanejad în 2016, tehnologia agreghează conținut necenzurat, cum ar fi articole de știri, videoclipuri de pe YouTube și podcast-uri, și îl trimite către casele iraniene direct prin TV prin satelit.

Când Yahyanejad a început să dezvolte Toosheh pentru prima dată în 2013, se estimează că 70% din gospodăriile iraniene dețineau o antenă satelit, în timp ce aproximativ 20% aveau acces la internet. Chiar dacă accesul la internet a crescut, tehnologia prin satelit a lui Toosheh este o sursă mult mai fiabilă pentru conținut necenzurat de către stat.

Iranienii pot instala canalul satelit al lui Toosheh și pot primi o expediere zilnică sub forma unui pachet de fișiere de până la 8 gigaocteți. Odată ce un utilizator descarcă aplicația, transferurile prin satelit ocolesc internetul în întregime.

Yahyanejad spune că Toosheh a câștigat aproape 100.000 de noi utilizatori iranieni în noiembrie 2019. În absența unei conexiuni la internet, a devenit singura modalitate pentru mulți utilizatori de a accesa știrile din lumea exterioară.

Ocolirea cenzurii: tradiție nedorită

După ce au navigat pe o cenzură cibernetică extinsă de peste un deceniu, iranienii au ajuns să fie pricepuți la tehnică și abili să traverseze cu ușurință firewall-urile, folosind proxy-uri și instrumente de eludare străine.

“Este un joc constant de-a șoarecele și pisica”, spune Fereidoon Bashar, director executiv al ASL19, o organizație canadiană care lucrează pentru a ajuta iranienii să ocolească cenzura pe internet. Grupul lucrează adesea în tandem cu Yahyanejad pentru a distribui instrumente proxy.

Bashar spune că iranienii se adaptează rapid la controlul instituționalizat în continuă schimbare online. Dar ultimii cinci ani de guvernare a președintelui iranian Hassan Rouhani au văzut o restrângere mai gravă a conexiunilor la internet.

Blocarea site-urilor și întreruperile calculate de internet au devenit mai ușor de aplicat: regimul a redus dependența Iranului de rețelele globale prin împingerea unui intranet local, cu scopul de a păstra traficul online în interiorul țării.

Toosheh, canal de informare vital

În primele zile ale protestului, Toosheh a creat un “pachet de știri despre protest”. În fiecare seară, după ce a agregat conținut din peste 200 de publicații, Toosheh a livrat pachete digitale care conțineau clipuri de proteste care au avut loc în diferite orașe: Tabriz, Qom, Shiraz, Mashhad și altele.

De asemenea, conțineau diapozitive despre cum să rămâi în siguranță în timpul unui protest; acoperire de știri crucială de pe site-uri interzise, ​​precum New York Times, Voice of America Persian și Deutsche Welle; și o compilație organizată de tweet-uri de la politicieni iranieni.

Aceste pachete nu doar aduceau vești despre lumea exterioară în Iran, ci îi și țineau pe iranieni informați despre ceea ce se întâmpla în propria țară.

Disapora a rămas singura soluție

Yahyanjad se găsește printre o cohortă de iranieni din diaspora care lucrează pentru a lupta împotriva cenzorilor regimului. ASL19, grupul tehnologic canadian, a colaborat cu el pentru a furniza instrumente proxy către peste jumătate de milion de iranieni în timpul închiderii din noiembrie.

Bashar, de la ASL19, care a părăsit Iranul la începutul anilor 2000 înainte de tumultuoasa Mișcare Verde, spune că iranienii din diaspora intră pe teren, deoarece iranienii de acasă “riscă închisoare, condiții dure și pedepse lungi” dacă sunt prinși să creeze instrumente de eludare în interiorul țării.

Dar chiar și în afara Iranului, activiștii diasporei precum Bashar și Yahyanejad se confruntă cu riscuri imense.

Pentru Yahyanejad, care luptă activ împotriva cenzurii regimului iranian de peste un deceniu, anul trecut este o dovadă că munca sa este și mai necesară. “Oprirea internetului este un instrument psihologic conceput pentru a îngrozi populațiile, pentru a le convinge că nu au voce”, spune el. “Lupta împotriva unor astfel de blocaje este importantă, astfel încât să le putem arăta oamenilor că nu sunt singuri”.