Povestea mai puțin cunoscută despre cum ciuma a schimbat lumea

Pandemia din prezent a făcut oamenii să caute răspunsuri în trecut. Cum doar o mână de oameni au prins-o pe ultima cea mai gravă, din 1918, imaginația și căutarea au ajuns până la ciuma din secolul 14. „Moartea neagră”, după cum a fost denumită popular, a schimbat lumea cu totul. Și-a decimat Europa. Dar au rămas și lecții.

La finalul Primului Război Mondial, lumea toată a fost lovită de pandemia care a ucis între 50 și 100 de milioane de oameni. Câteva producții video – filme, seriale și documentare – s-au bazat pe acel caz ca să avertizeze sau imagineze cum s-ar derula o pandemie în timpurile moderne.

În perioada 1918 – 1919, „grip spaniolă” a făcut cele mai multe victime. Totuși, virusul a condus la epidemii și în 1957, și în 1968. Tulpina A de gripă era de origină animală. Așa cum s-a întâmplat acum cu SARS-CoV-2, care dă afecțiunea COVID-19, virusul a pornit de la animal, cu o gazdă intermediară, și a ajuns la om. În 1918, cele mai multe indicii sunt că gazda intermediară a fost porcul.

Înainte de acest moment, altul mai dramatic a rămas în istorie: pandemia de ciumă din secolul 14. „Moartea neagră”, cum a fost supranumită, a ucis, după unele estimări, o treime până la jumătate din populația Europei între 1347 și 1350.  La nivel global, din populația estimată la 475 de milioane, au murit între 100 și 125 de milioane de oameni.

8+3-4=0. Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Ai 20 de secunde la dispoziție

Prezența la vot în timp real la alegerile prezidențiale 2024. Câți români au votat până la ora 17.00

Date fiind condițiile din acea perioadă, ciuma nu a fost foarte bine documentată, la scară largă. Astfel, avem doar astfel de estimări la care mai poți adăuga una: Europa a avut nevoie de 80 până la 200 de ani ca să-și revină.

Situația a fost dramatică, cu siguranță, dar James Hankins, profesor în istoria Renașterii la Universitatea Harvard, a publicat în Quillette o analiză asupra acelei perioade și de ce e greșit să compari pandemia din 2020 cu cea din 1347 – ’50.

Ciuma a ucis 100.00 de oameni în Florența în doar patru luni

Tabloul „Triumful morţii” (1562) realizat de Pieter Bruegel, cunoscut și drept „cel Bătrân”

Ciuma din secolul 14 a fost ani mai târziu ilustrată sub o formă sau alta în tablouri. Din acea perioadă, există scrieri în care sunt consemnate diverse cifre. Giovanni Boccaccio a surprins cel mai bine rapiditatea cu care ciuma a decimat populația Europei: 100.000 de oameni au murit în Florența între martie și iulie 1348. Ca idee, populația orașului era estimată în 1338 la circa 120.000 de oameni.

„Moartea neagră” a fost foarte contagioasă și, spre deosebire de virusul din prezent, afecta la fel pe toată lumea, de la bătrăni la copii. Numele „ciuma bubonică” vine de la modul în care boala se manifesta, cu tumori considerabile pe corp denumite în acea vreme „bubos”. Hankins citează din Boccaccio și susține că nu exista moarte demnă în acea vreme.

Ce s-a întâmplat a fost aplicarea unui plan pe care il vedem activ și în prezent: distanțare socială și izolare cât mai departe de focare. Surprinzător sau nu, dar atunci ca acum, au fost oameni care s-au izolat într-un loc, cu câțiva oameni apropiați, și provizii cât să le ajungă o anumită perioadă. Tendința de aprovizionare și fugă, iată, e un arc peste timp.

Ciuma din secolul 14 n-a fost însă și ultima — Europa a mai trecut de 17 ori prin așa ceva până la ultima epidemie dein 1664 – ’67. Practic, fiecare generație a trecut prin așa ceva. Dar, treptat, tehnologia a ajuns oamenii să fie informați mai rapid și să-și ia măsurile de protecție.

Transformarea socială pe care pandemia de atunci a creat-o

Ilustrație a plecării oamenilor din orașe

Hankins a scos în evidență și un câștig – dacă se poate vorbi de așa ceva – mai puțin evident din acea perioadă. Cea mai eficientă formă de izolare a fost „villeggiatura” – oameni care s-au retras din oraș la țară, unde au așteptat ca pandemia să treacă.

După problemele provocate de ciuma din anii 1300, tot mai mulți orășeni care își permiteau și-au cumpărat case și domenii la țară. Cei mai mulți făceau asta și ca să aibă acolo provizii pentru perioadele de criză.

Familia de Medici, de exemplu, a ajuns să dețină 27 de proprietăți în regiunea Toscana. Multe dintre ele erau gândite și decorate de arhitecți și artiști importanți ai vremii. Însă chiar și cei mai puțin instăriți au migrat către stilul acesta de viață.

Hankins notează că, pe fondul panicii cu ciuma, oamenii au dezvoltat în mediul acesta distanțat de oraș un alt stil de viață, cu lecturi în aer liber, sporturi, festivaluri sau evenimente dedicate. Pe scurt, a apărut vacanța de vară și activitățile de relaxare din vară, când ciuma era la cel mai periculos nivel.