Cea mai bizară metodă prin care ar putea fi construite baze pe Lună

Universul e mare și posibilitățile sunt, practic, nelimitate. În cooperare cu Agenția Spațială Europeană (ESA), o echipă de cercetători europeni a realizat un experiment ciudat.

Aceștia au amestecat ureea – principalul compus găsit în urina de mamifere – cu materiale, inclusiv roci de pe Lună, pentru a testa dacă am putea folosi într-o zi să folosim urina, pentru a construi o bază lunară – oricât de ciudat ar părea.

Cum acționează urina în acest proces

Ureea în sine a acționat ca un „plastifiant” și a permis altor materiale mai dure, în diferite forme, să se modeleze. În experimentul său neobișnuit, echipa a folosit o rocă de pe Lună pe care a amestecat-o cu ureea. Marele avantaj: folosirea materialelor locale este mult mai ușoară – și mult mai ieftină – decât transportarea materialelor de pe Pământ.

„Pentru a face beton de geopolimer care va fi folosit pe Lună, ideea este să folosim ceea ce există deja: roci și apa din gheața prezentă în unele zone”, a spus Ramón Pamies, profesor la Universitatea Politehnică din Cartagena, Spania, și co-autor al studiului publicat în Journal of Cleaner Production.

Ștefan Bănică Jr, mesaj dureros după moartea lui Gabriel Cotabiță și a lui Marius Bațu: “Împreună în aceeași zi”

Cum afli unde trebuie să votezi la alegerile prezidențiale 2024? Unde verfici secția de votare la care ești arondat

Tot el explică modul în care poate fi folosită urina în acest demers. „În plus, cu acest studiu, am observat că ar putea fi folosit și un produs de deșeuri, cum ar fi urina personalului care ocupă bazele lunare”, a explicat Pamies. „Cele două componente principale ale urinei sunt apa și ureea, o moleculă care permite ruperea legăturilor de hidrogen și, prin urmare, reduce vâscozitățile multor amestecuri apoase”, a completat acesta.

Folosind o imprimantă 3D, echipa a scos, cu ajutorul urinei, forme asemănătoare plastilinei. Imprimarea 3D a devenit una dintre cele mai promițătoare metode de a construi structuri pe planete îndepărtate, inclusiv pe Lună și Marte.

După ce le-au încălzit până la o temperatură de 80 de grade Celsius, au descoperit că structurile rezultate ar putea susține greutăți semnificative – chiar și după opt cicluri de îngheț-dezgheț, care au simulat mai multe cicluri de zi și de noapte pe suprafața lunară.

Dar mai rămâne un singur obstacol minor de depășit înainte de a decide să construim pe Lună. „Nu am investigat încă cum ar fi extrasă ureea din urină, deoarece evaluăm dacă aceasta ar fi într-adevăr necesară, pentru că poate celelalte componente ale acesteia ar putea fi folosite și pentru formarea betonului geopolimer”, a declarat co-autorul Anna-Lena Kjøniksen, profesor la Colegiul Universitar Østfold.