Povestea de vreo opt decenii a lui Volkswagen Beetle a ajuns la final, cel puțin în Statele Unite ale Americii. Suntem în 2019, iar producția a fost oprită. Chiar și așa, această mașină a adunat, probabil, mai multe povești decât alte automobile cu o istorie poate la fel de bogată. „Broscuța”, cum au denumit-o românii, n-a mai atins niciodată popularitatea din anii ‘60. Se poate spune însă că este mașina care a făcut din Volkswagen compania care este astăzi.
[related]
Unii au numit-o mașina nazistă sau mașina lui Hitler, pentru că a fost concepută pe la sfârșitul anilor ‘30, când nazismul își începea perioada de ascensiune. Însuși Hitler a fost cel care a cerut fabricarea unui astfel de automobil. Dar nu nazismul a fost cel care a făurit-o, ci tendințele epocii interbelice și ideile inovatoare ale unor personalități marcante pentru lumea automobilismului, precum Ferdinand Porsche.
E bine să nu te gândești la Beetle ca la un produs al unui regim dictatorial. „Broscuța” a fost mai mult decât un mijloc ieftin prin care Hitler a încercat să seducă poporul german sărăcit de Primul Război Mondial. Sau, cel puțin, avea să devină mai mult de-atât.
La începutul perioadei interbelice, Germania se afla în sărăcie economică și socială, urmare a pierderii războiului. În timp ce toate statele occidentale își dezvoltau industriile auto, Germania părea că stă pe loc. Avea nevoie de un hit low-cost. Dar când vine vorba de astfel de mașini, SUA au fost lider de piață, pentru că au știut ce să le ofere cetățenilor cu venituri mici și medii.
Datorită lui Henry Ford, care a lansat Modelul T și a pornit atât revoluția industrială modernă, cât și industria auto, 33% din populația americană deținea un automobil în perioada interbelică. Ford Model T era o mașină ieftină și bună și un model pentru „Broscuța” de mai târziu. Prin anii ‘30, circa 46% din americani își puteau permite un Ford ieftin, chiar și după efectele marii crize economice.
Peste ocean însă, în Germania, în aceeași perioadă, industria automobilelor încă se rezuma la mașinile de lux, pe care nu și le permiteau decât înalții demnitari și marii burghezi. Germanii de rând nu-și puteau permite ceva mai scump decât o motocicletă. În acest context și ca să mai crească moralul nemților care încă resimțeau înfrângerea după război, Hitler a cerut inginerilor Porsche să creeze o „volkswagen”, adică o mașină a poporului.
Trebuia să fie un automobil capabil să transporte doi adulți și trei copii (pentru că și atunci se promova tema familiei), să atingă o viteză maximă de 100 km/h și să nu consume mai mult de șapte litri de carburant la 100 de kilometri. La fel de important: piesele de schimb să fie ieftine. Cu alte cuvinte, Germania trebuia să producă și o mașină pe care să și-o poată permite oricine.
Așa a apărut, în 1938, Volkswagen Tip 1, cum a fost numită inițial. Era o mașină mai ieftină decât o motocicletă, cu motor pe spate, și cu o mecanică foarte simplificată, ca orice șofer să și-o poată repara. Beetle avea să fie cunoscută atât în Germania, cât și în alte țări drept Volkswagen, simplu. La asta se mai adăugau, firește, cifre precum 1200, 1300, 1500, 1302 sau 1303 care însemnau capacitatea cilindrică a motorului, unul destul de generos la vremea respectivă.
„Beetle”, adică „Buburuza”, avea să fie mai degrabă o poreclă, de aceea s-a și numit oarecum diferit, în funcție de țara în care a fost distribuită. Cele mai multe state i-au atribuit un nume de insectă. Numai în România a fost comparată cu o broască, dar la diminutiv, să sune mai delicat, nu ca o insultă.
Hitler era însă un om cu idei fixe care-și schimba planurile de la o stare la alta, așa că, înainte de a declanșa al Doilea Război Mondial, a oprit producția în masă a modelului Tip 1. Totuși, s-au mai făcut câteva pentru cadrele militare și el a primit primul Volkswagen Beetle decapotabil.
După ce Germania a pierdut iar războiul, uzina de la Wolfsburg, care fabrica Volkswagen, a fost trecută sub control britanic și ai putea spune că a însemnat salvarea „Broscuței”, contrar aparențelor. Până la finalul anului 1946, au fost produse peste 10.000 de unități. Peste 10 ani, Volkswagen se putea mândri cu un număr de un milion de unități Beetle vândute în întreaga lume.
Beetle era o mașină simplă, dar avea o caroserie cel puțin atrăgătoare prin ciudățenie – deloc plictisitoare, iar Aliații au profitat din plin de calitatea nemțească la un preț ieftin. Totuși, în Statele Unite n-a avut atât de mult succes în primii ani postbelici.
Americanul de rând nu prea tolera ideea de a cumpăra o mașină „nazistă”, fie ea și ieftină și frumoasă. Cu timpul însă, s-au obișnuit. Pe la sfârșitul anilor ‘50, au început și campaniile publicitare de tipul „Think small” care au făcut din Beetle o mașină foarte populară. Volkswagen a dat lovitura abia pe la sfârșitul anilor ‘60.
Volkswagen Tip 1 a primit oficial porecla Beetle în 1968. În același an, Disney a lansat primul film din seria „Herbie The Love Bug”. Starul principal era o mașină din 1963, vopsită în culori de curse și cu cifra 53 inscripționată pe portiere și pe capotă. A fost un moment de apogeu al popularității sale, nu degeaba se spune că televiziunea te face vedetă.
Pe 17 februarie 1972, a fost vândut modelul cu numărul 15.007.034. A fost momentul în care a doborât recordul deținut până atunci de Ford Model T timp de patru decenii.
Eu aș spune că adevărata istorie a lui Volkswagen Beetle durează cam până în 1998, odată cu apariția noului Beetle, dar complet schimbat, diferit de Tipul 1, conceput pe platforma lui VW Golf IV. Din 1998 nu mai putem vorbi de un Beetle veritabil, așa cum a fost el conceput în interbelic, ci de un VW Golf cu aspect similar. Și atât.
A venit, însă cu multe noutăți, printre care motorul de doi litri capacitate cilindrică și 115 cai-putere, dar fără să renunțe la celebra vază cu flori de la bord care l-a făcut atât de distinct între numeroasele automobile. Asta e ceea ce au iubit mereu automobiliștii la un Beetle: atmosfera aceea primitoare, veselă, dinamică.
Noul Volkswagen Beetle împrumuta din designul de odinioară, dar cu o schimbare majoră: dispunerea motorului în față, un aspect de neconceput până atunci la vechile versiuni. Portbagajul a fost pus în spate, ca la un sedan banal.
Tendința versiunilor s-a păstrat. Din 1998 și până în prezent, VW Beetle a fost oferit clienților din întreaga lume atât în variantă coupe, cât și convertibilă, dar cu capacități cilindrice diferite, precum și variantele diesel, de 1.9 litri.
[related]
Pe la jumătatea lunii septembrie, Hinrich Woebcken, directorul executiv al filialei Volkswagen din America, a anunțat că va fi închisă definitiv producția lui Beetle din 2019. Efectele scandalului Dieselgate se resimt, iar Volkswagen se descotorosește de orice nu mai aduce un beneficiu pentru companie. Spre deosebire de epocile din secolul trecut, Volkswagen se pune azi pe ea pe primul plan și mai puțin clientul.
Vestea vine după cele mai scăzute vânzări de Beetle în ultimii ani. Chiar dacă producția în SUA era pentru țări din America de Sud, nici în Mexic situația vânzărilor nu se prezintă mai bine. Vor mai fi fabricate doar câteva modele de comemorare. Tendința asta o putem doar presupune pentru multe alte mașini iconice.