Top 10 filme iconice pe care să le (re)vezi oricând și să uiți de Joker

Industria cinematografică e mai mult decât ai vedea într-o duminică la mall, într-o sală aglomerată și în zgomot de mâncat popcorn și nachos. Ți-am pregătit o listă de filme, poate vrei să vezi sau să revezi câteva dintre ele.

Cinematografia s-a trasat de multă vreme și rare sunt filmele din zilele noastre care chiar vin cu ceva nou. Sunt regizori și actori care au pus bazele fenomenului și ce vezi azi la cinema, în premieră, e în mare parte inspirat din filme vechi.

De la cadre până la povestea unei producții, nu prea e nimic care să nu se fi făcut. Așa că dacă ai apreciat Joker, de pildă, ar fi bine să știi că regizorul Todd Phillips a avut câteva referințe.

Unele se regăsesc și în lista de mai jos.

Motivul pentru care caloriferul se montează sub fereastră. Explicația la care nu te-ai fi gândit

Ce trebuie să faci ca peștele congelat să aibă gust proaspăt. Trucul simplu cu un singur ingredient

Top 10 filme iconice pe care nu trebuie să le ratezi

1. 2001: A Space Odyssey, regizat de Stanley Kubrick. (1968).

„Odiseea Spațială” a lui Kubrick este, de departe, unul dintre filmele de referință ale cinmatografiei mondiale. E considerată producția-punct de cotitură în industrie și unii critici susțin că a prezis, de fapt, apariția iPad și multe dintre dispozitivele inteligente care azi ni se par banale.

Printre regizorii mari care au recunoscut că au fost inspirați de capodopera lui Kubrick se numără Steven Spielberg, George Lucas, Sydney Pollack, Ridley Scott, Andrei Tarkovsky, Federico Fellini și Woody Allen.

Câteva dintre filmele lor le vei regăsi mai jos.

2. 8 ½, regizor Federico Fellini. (Otto E Mezzo, 1963)

După succesul înregistrat cu “La Dolce Vita” în 1960, Fellini a revenit cu capodoperă, cum îi spun criticii. E, de fapt, un film despre cum să faci un film.

A rezultat o odă adusă cinematografiei, dar și o producție care explorează creativitatea minții umane și cum se raportează persoanele creative la ele însele.

Povestea e următoarea: regizorul Guido Anselmi, interpretat magistral de Marcello Mastroianni, încearcă să-și pună în ordine viața complicată și învață cum să gestioneze responsabilitățile care vin la pachet cu succesul.

3. Andrei Rublev, regizor Andrei Tarkovsky. (Andrey Rublyov, 1966).

Un film alb-negru despre viața în secolul al XV-lea în Rusia, producția lui Tarkovsky arată, de fapt, ce influență a avut creștinismul în istoria țării.

Lungmetrajul “Andrei Rublev” e împărțit într-un prolog, opt capitole și un epilog.

4. L’Avventura, regizor Michelangelo Antonioni (1960).

A șasea producție regizată de Antonioni a revoluționat firul narativ în cinematografie. Personajele din film fac totul, mai mult decât în oricare alt film pe care l-ai vedea. Este, de asemenea, o producție alb-negru.

5. Battleship Potemkin, regizor Sergei Eisenstein. (Bronenosets Patyomkin, 1925).

Filmul e bazat pe povestea reală a unui grup de marinari care lucrează pe vasul  Potemkin și care o pun de o revoltă împotriva șefilor.

Filmul e împărțit în cinci părți: Men And Maggots, Drama On The Deck, A Dead Man Calls For Justice, The Odessa Steps și One Against All.

“Battleship Potemkin” e faimos, în mare măsură, pentru tehnica inovatoare la editare. Cadrele sunt cu mult înaintea a ceea ce s-a făcut ulterior.

6. The Birth Of A Nation, regizor D. W. Griffith. (1915).

Da, ai citit bine. E un film din 1915, adică acum mai bine de un secol. Producția lui Griffith a arătat că filmul înseamnă narațiune, entertainment și artă.

Iar „The Birth Of A Nation” le are pe toate din plin. Am citit câteva păreri potrivit cărora regizorul Todd Phillips s-ar fi inspirat puternic din acest film atunci când a făcut Joker.

Decizi tu dacă e așa sau nu.

7. Breathless, regizor Jean-Luc Godard. (À Bout De Souffle, 1960).

Din acest top n-avea cum să lipsească regizorul Jean Luc-Godard și nici Franța.

„Breathless” a fost un real succes la vremea lui și mulți cinefili îl revăd oricând cu plăcere. A influențat sute de filme care au urmat și s-a focusat pe tinerețe, frumusețe și rebeliune cool.

În rolurile principale: Jean-Paul Belmondo și Jean Seberg.

8. Un Chien Andalou, regizor Luis Buñuel. (1929, France).

„Un Chien Andalou” nu e un film propriu zis, e mai degrabă o înșiruire de cadre și imagini suprarealiste.

Interesant de știut că scenariul e scris de regizorul Luis Bunuel și de….Salvador Dali. Da, exact acel Salvador Dali.

Așa că așteaptă-te la niște cadre extrem de psihedelice pe alocuri și unele pe care le poți considera chiar supărătoare. Scena cu ochiul tăiat cu o lamă e doar unul dintre ele.

E considerat filmul care a introdus violența în cinematografie.

9. Citizen Kane, regizor Orson Welles. (1941, USA).

“Citizen Kane” nu prea mai are nevoie de niciun comentariu. E considerat Everestul cinematografiei și, dacă nu l-ai văzut, ai face bine să o faci.

10. Days Of Heaven, regizor Terrence Malick. (1978, USA).

Acțiunea din filmul lui Malick e plasată în Texas, chiar înainte de Primul Război Mondial, dar puțini știu că, de fapt, scenele au fost filmate în Canada.

Povestea e următoarea: doi orfani care trăiesc în sărăcie, Linda și Bill, împreună cu prietena băiatului, Abby, fug din Chicago după ce Bill îl omorâse din greșeală pe fostul lui patron.

Ajung pe o plantație din Texas, unde cei trei caută să își găsească de muncă și un loc în care să se așeze definitiv.