Ce e diferit la creierul celor care s-au jucat Pokémon în copilărie
Fenomenul Pokémon a început în 1996, dar continuă să domine chiar și astăzi. Cercetătorii au observat ceva diferit în cazul celor familiari cu jocul.
Aparent, oamenii care s-au jucat Pokémon în copilărie au la nivelul creierului o așa-numită „regiune Pokémon”. Aceasta reacționează mai mult la imagini cu personajele animate decât o fac atunci când văd orice altă imagine. Asta arată un nou studiu.
Pentru unii, totuși, fenomenul a început odată cu lansarea Pokémon Go în 2016.
Cercetătorii au recrutat 11 adulți, jucători experimentați de Pokémon: adică au început să se joace la o vârstă cuprinsă între cinci și opt ani, dar au jucat apoi Pokémon și în calitate de adulți. De cealaltă parte, au recrutat 11 novici în ceea ce privește jocul.
În primul rând, le-au cerut participanților să numească creaturile. Asta pentru a pentru a vedea cu adevărat cine era expert în pokémoni și cine nu.
În continuare, cercetătorii au recurs și la alte teste. Au scanat creierele participanților în timp ce le arătau imagini cu toți cei 150 de pokémoni originali, alături de imagini cu mașini, animale, fețe sau alte tipuri de animații.
În cazul fanilor înfocați, o anumită regiune a creierului, și anume şanţul occipitotemporal, a reacționat mult mai mult la imaginile cu pokémoni decât la celelalte reprezentări. Pe de altă parte, ceilalți 11 novici nu au arătat nicio preferință pentru creaturile din Pokémon.
Pokémon a ajutat la descoperirea științifică
Aparent, rezultatele nu sunt unele surprinzătoare. Știm deja că creierul are grupări de celule care reacționează la anumite imagini. Întrebarea era: cum învață creierul să recunoască imaginile? Jucătorii de Pokémon au ajutat.
În mod obișnuit, metoda folosită pentru un asemenea studiu ar fi implicat studierea creierelor unor copii, care sunt încă în dezvoltare, să recunoască anumite imagini, pentru a vedea ce regiune a creierului reacționează. Totuși, pentru a nu-i supune la acest proces, cercetătorii au folosit jucătorii de Pokémon, care au văzut aceleași imagini, în același mod (cu ajutorul unui Game Boy) și la aproximativ aceeași distanță.
Rezultatele studiului susțin o teorie numită eccentricity bias. Aceasta sugerează că regiunea care va reacționa atunci când privim o imagine este determinată de dimensiunea imaginii la care ne uităm sau dacă folosim vederea centrală sau cea periferică pentru a o privi.
Descoperirea oferă noi perspective în ceea ce privește felul în care creierul organizează informațiile vizuale.