Opt întrebări care încă te pun pe gânduri, după serialul Cernobîl
Serialul Cernobîl de pe HBO s-a terminat, dar acesta nu a acordat răspunsuri pentru toate întrebările pe care le-ai fi putut avea.
Era și imposibil ca o miniserie de doar cinci episoade să răspundă la toate întrebările pe care le-ai putea avea despre un eveniment atât de complex. Uite câteva răspunsuri pe care serialul nu ți le-a dat în legătură cu accidentul nuclear de la Cernobîl.
Ești în siguranță dacă vizitezi Cernobîl în prezent?
Există ghizi care te duc la Cernobîl, iar pentru 99 de dolari primești un tur al zonei, dar și un echipament de protecție. Există în continuare izotopi radioactivi în atmosferă, iar o expunere limitată la aceștia nu ar avea efecte adverse, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie Atomică. Deci este ok, nu o să te întorci cu trei mâini dacă te duci într-o excursie pe acolo.
Unde sunt cei trei voluntari care s-au oferit să golească bazinele cu apă?
Trei persoane au fost nevoite să intre sub uzina Cernobîl ca să golească bazinele cu apă pentru ca dezastrul să nu fie unul și mai mare. Se credea că acele persoane vor muri într-o săptămână. Totuși, toți trei au supraviețuit. Unul dintre ei a murit în 2005 în urma unui atac cardiac. Altul a continuat să lucreze în industrie, dar a preferat să rămână anonim, iar al treilea și-a pierdut urma, dar în 2015 era în viață.
Care este dimensiunea zonei afectate?
Zona afectată, ce cuprinde părți din Ucraina și Belarus, este numită zona de excludere și se întinde pe 2600 de kilometri pătrați. Totuși, efecte radioactive s-au văzut pe o zonă ce se întinde pe 150.000 de kilometri pătrați. Vântul și furtunile au dus particule radioactive și pe alte teritorii din Europa.
Mai trăiesc oameni în Cernobîl?
Cernobîl este considerat un oraș fantomă, dar este estimat că în jur de 2000 de persoane locuiesc acolo sau în împrejurimi. În zona de excludere există 187 de comunități mici, dar fără copii, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie Atomică.
Care sunt efectele expunerii la radiații asupra celor de acolo?
Cei care au fost expuși imediat după explozie, precum pompierii, au contractat așa numitul sindrom acut de iraderiere. O persoană expusă la doze extrem de mari de radiații poate avea greață, vărsături, își poate pierde părul, are diaree și arsuri ale pielii și moare ca urmare a insuficienței de organ.
Cea mai comună boală, după explozia de la centrala nucleară, a fost cancerul tiroidian care a apărut mai ales la copiii cu vârste sub 14 ani, la vremea accidentului. Ultimele date arătau că au existat peste 20.000 de cazuri de cancer tiroidian la copii expuși la momentul accidentului. Unele animale s-au născut cu deformări fizice.
Câte victime a făcut accidentul nuclear?
După cum este explicat și în ultimul episod din serial, este greu de cuantificat câte persoane au murit în urma acestei tragedii. Unele surse estimează că între 4000 și 93.000 de oameni au murit din cauza exploziei. URSS-ul spune oficial că au murit 31 de persoane în urma accidentului nuclear.
Cum se compară explozia de la Cernobîl cu cea de la Fukushima?
Atât accidentul de la Cernobîl, cât și cel de la Fukushima din 2011 sunt clasificate ca fiind accidente nucleare de nivel 7, dar doar o zecime din materialul radioactiv a fost eliberat în Japonia, în comparație cu Cernobîl, în ciuda faptului că trei reactoare au fost afectate, nu unul singur. În Cernobîl, reactorul nu era protejat de o structură de izolare și asta a permis împrăștirea radiațiilor. De asemenea, guvernul japonez a evacuat zona foarte repede și a împiedicat ca alimentele contaminate să ajungă la populație.
Mai trăiesc animale la Cernobîl?
Armata a fost însărcinată cu uciderea tuturor animalelor de casă din Cernobîl pentru a opri răspândirea radiației. Cu toate acestea, este binecunoscut faptul că s-au născut animale cu diformități. Totuși, în zona de excludere trăiesc mai multe specii de animale precum urși, lupi, cai și peste 200 de specii de păsări. Expunerea la radiații a avut și un efect negativ: mai multe păsări suferă de albinism, iar insectele au o durată de viață mai mică decât în mod normal.