Ce ar putea cauza autismul: acest studiu oferă un răspuns crucial
Există mulți oameni care sunt convinși că vaccinurile cauzează autismul, deși există studii care arată că nu e așa. Cercetătorii spun acum că o posibilă cauză a autismului ar putea fi ne-vaccinarea din partea mamei când aceasta este însărcinată.
Un studiu realizat asupra unui eșantion de 1,8 milioane de copii din Suedia arată că riscul de autism și depresie este crescut în mod signifiant dacă mama a fost internată din cauza unei infecții în timpul sarcinii (infecție care ar fi putut fi prevenită cu un vaccin).
Ideea că anumite infecții contractate în timpul sarcinii pot afecta creierul în dezvoltare al copilului nu este nouă, însă acest studiu îi oferă și mai multă credibilitate. Acele infecții pot crește riscul apariției de boli psihice când copilul mai crește, precum autism, depresie, schizofrenie și bipolaritate.
Studiul a arătat că riscul este la fel de mare indiferent de tipul infecțiilor – fie ele severe (cum ar fi gripa, meningita și pneumonia) sau mai blânde (cum ar fi infecțiile urinare). Se pare că infecțiile în general sunt de vină pentru riscul crescut de apariție a bolilor psihice în rândul copiilor, nu un virus anume.
„Rezultatele indică că protecția împotriva [infecțiilor] și prevenirea infecțiilor în timpul sarcinii pe cât posibil prin, de exemplu, respectarea recomandărilor cu privire la vaccinurile de gripă, este de dorit”, a explicat experta în obstetrică și ginecologie Verrena Sengpiel, de la University of Gothenburg.
Cercetătorii au folosit datele a 1,8 milioane de copii suedezi din Registrul Medical al Nașterilor, care s-au născut între 1973 și 2014. Au analizat câte mame au fost internate din cauza unei infecții în timpul sarcinii. Astfel, au descoperit o conexiune destul de îngrijorătoare între sănătatea psihică a unui copil și sistemul imunitar al mamei.
Mai exact, când o femeie însărcinată suferă o infecție, copilul său va avea șanse mai mari să sufere de depresie sau autism când va mai crește. Riscul de apariție a autismului ar fi de 79%, în timp ce pentru depresie ar fi de 24%.
Întregul studiu poate fi găsit în jurnalul JAMA Psychiatry.