Ce nu ți-a zis nimeni despre români și telefoane

Huawei a făcut un sondaj și rezultatele despre români sunt impresionante. Totuși, până acum au fost trecute cu vederea și a fost scoasă în față doar “reușita” românilor când vine vorba de pierderea datelor.

Sondajul Huawei a căutat să ofere niște informații despre re români și relația lor cu telefoanele. Rezultatele au fost comunicate însă aproape de 30 noiembrie și 1 decembrie, așa că, se prea poate, au fost trecute cu vederea. Cel mai des relatările despre acesta sunt despre cum “șapte din 10 români și-au pierdut cel puțin o dată informațiile din telefon”.

E mult mai interesant însă când arunci o privire pe ce telefoane preferă românii, dar și cine sunt cei care vor ce are tehnologia mai bun de oferit. Rezultatele sondajului Huawei sunt, totodată, un fel de duș în caz că aveai alte impresii decât realitatea.

Motivul sinistru pentru care Kate Middleton ține mereu haine de doliu în mașină. Puțini s-ar fi gândit la asta

Răspunsul oficial al Ucrainei pentru interdicția lui George Simion pe teritoriul statului: „Activități antiucrainene sistematice ale acestui politician”

Români care au flagship, adică bani de telefon bun, și ceilalți

iPhone Xs Max, ecran de 6,5 inci. FOTO Răzvan Băltărețu / PLAYTECH

Conform sondajului Huawei, realizat în noiembrie pe un eșanțion de peste 12.000 de persoane, 67% din bărbați au flagship. Au fost luate în calcul cele trei generați: Z (sub 25 de ani), milenială (26 – 34 ani) și X (peste 35 de ani). Deloc surprinzător, cei care cheltuie cel mai mult pe telefoane sunt milenialii (12,26%), în timp ce celelalte două tabere sunt la 6,77%.

În fine, primul rezultat interesant: 52% din cei care au răspuns sondajului au spus că au telefoane mid-range, 27% au spus că au low-end, 13% au high-end și 8% au flagship. Ca nivel de preț, cele mai ieftine sunt cele în jurul valorii de 1.000 de lei, urmează cele între 1.500 și 2.000 de lei, apoi între 2.000 și 3.000 lei, iar la final sunt toate cele scumpe: Huawei Mate 20 Pro, Samsung Galaxy Note 9, iPhone Xs.

Piața s-a transformat destul de mult în 2018, pentru că atât Huawei, cât și Samsung au ajuns în lumea telefoanelor de 1.000 de euro (dolari). Astfel, flagship a căpătat o altă însemnătate, raportat la bani, dar rămâne cel mai bun telefon pe care o companie îl are de oferit.

Cât țin românii la telefon, conform sondajului Huawei

Huawei Mate 20 Pro și cele trei camere.

Ce m-a interesat pe mine a fost cum își pierd românii telefonul. Ei bine, cei mai tineri îl pierd în transportul în comun. Milenialii îl uită în taxi, iar generația X “scapă” de el la muncă. E și o proporție aici: generația Z are de două ori mai multe șanse să-și piardă telefonul față de generația X. Și poți să zici că-s mai tineri, mai neatenți, dar realitate e că nu le pasă.

N-au dat bani pe telefoane, nu sunt flagship (de cele mai multe ori), iar dacă e pierdut sau distrus oricum cumpără părinții altul. Cei care nu mai primesc telefonul de la părinți au unul suficient de ieftin cât să nu le pese că trebuie să mai dea câteva sute de lei pe unul nou, unde “nou” e doar o formă de-a spune, că poate fi second hand.

Totuși, generația Z, se vede treaba la următorul capitol, e nativă digitală. Pe cât de “repede” pierde telefonul, pe atât de mult face backup (81%), în timp ce generația X e la 66%, semn că nu toți sunt pregătiți să fie educați digital sau să le pese de ce au în telefon (poate că încă nu a devenit universul lor).

Oricum, altceva mă interesează aici: 85% din cei cu flagship fac backup, 83% din cei cu hig-end, 77% din cei cu mid-range și 62% din cei cu low-end. Dacă poți trage de aici concluzia că “bogații” sunt mai atenți la datele lor, ei bine, n-ai greși prea mult. Totodată, țin și mai multe informații în telefon, iar probabilitatea să fie important ce au acolo e mare.

Încă un aspect pentru flagship-uri relevat de sondajul Huawei. Există capitolul despre securizarea datelor și se pare că 75% din români folosesc o metodă. 15% au parolă, 8% au simbol (adică acel model de la Android), 12% au PIN din 4 cifre, 54% amprentă și 2% altceva (adică nimic sau scannerul de iris de la Samsung). Mai sunt și cei cu deblocare facială: 9%.

Apple, deocamdată, furnizează cea mai bună tehnologie de autentificare facială pe iPhone X, Xs și Xr (Face ID). Ceilalți producători folosesc camera foto și atât. Huawei susține că are un sistem 3D de recunoaștere a feței, pe Mate 20 Pro, dar la data realizării sondajului erau prea puține telefoane în piață ca să conteze în rezultate.

Oricum, aici vine partea a doua: 8% din mileniali folosesc autentificare facială, de unde poți deduce că au iPhone X sau mai nou. 13% din generația X folosește cod PIN (că pare mai sigur, dat fiind că așa ceva exista și pe telefoane mai vechi), iar 10% din generația Z are o parolă.

Ce spune sondajul Huawei despre români și relația lor cu telefoanele

Meniul cu toate aplicațiile din Samsung Galaxy Note 9.

Sunt câteva concluzii de tras din aceste rezultate, chiar dacă nu se aplică la toți utilizatorii și chiar dacă niciun sondaj nu poate reflecta fidel realitate.

iPhone e popular printre mileniali, ceea ce nu-i surprinzător. Gen. Z vrea telefoane ieftine la care nu prea ține. Gen. X e conservatoare și cu siguranță nu vede rostul cheltuirii de bani pe telefoane.

Ciudat, nu? dar românii n-au bani de telefoane scumpe. Sau au? Conform Eurostat, dacă ai salariu peste 3.600 de lei lunar, ești printre cei 1% bogați ai României. Ceea ce pare ciudat, știu, dar e raportat la venitul total al țării și trei sau patru operații matematice mai târziu iese chestia asta ciudată cu “bogați”. Oricum, e cert că un flagship e mult mai scump decât cât câștigă majoritatea românilor lunar.

Realitatea nu stă însă doar în bani. Suntem pe-un platou al telefoanelor. Inovațiile radicale lipsesc – dincolo de Face ID (Apple), încărcare wireless către alte dispozitive (Huawei), ecrane pliabile și scanner de amprentă ultrasonic în ecran (Samsung). Astfel, nu prea există logica achiziției unui telefon scump, dar care nu aduce plusuri semnificative pentru utilizatorul obișnuit.

Telefonul Samsung despre care se poate spune că e pliabil (cumva).

De cealaltă parte, telefoanele mid-range au devenit excepțional de bune. Personal pot recomanda Nokia 7 Plus, Motorola One, Nokia 7.1, Huawei [P20 sau Mate 20] Lite sau seria Galaxy A e de la Samsung. Și asta fără să mă duc pe panta iluziilor cu Xiaomi, Doogee, Allview sau alte branduri de clasă C. Mai e o mențiune onorabilă aici: OnePlus 6T – și flagship pentru companie, și high-end.

Oricare dintre telefoanele din ultimul paragraf își fac treaba bine, iar compromisurile sunt, de regulă, la camera foto și la ecran (dar la aceste nu vezi diferența decât dacă compari unul lângă altul cu altele.

Sigur, mai e factorul design, dar uită-te peste statistici și zi-mi că toți oamenii prețuiesc designul și sunt dispuși să dea, să zicem, 200-300 de euro în plus pentru că Huawei și Samsung fac ecrane curbate pe margini.

Mai e și factorul specificațiilor tehnice, dar, la fel ca la design, sunt prea puțini cei dispuși să dea 300 de euro în plus pentru că Samsung, Huawei sau Apple folosesc cele mai noi procesoare, cele mai bune ecrane sau cei mai performanți senzori foto.

Nokia 7 Plus are două camere foto, dar n-ai putea spune că sunt comparabile cu ale concurenței de la Huawei, Samsung sau Apple.

Suntem, deci, în punctul în care au evoluat frumos telefoanele mid-range, dar a și stagnat segmentul flagship (dincolo de unele artificii de pe fiecare telefon care, de asemenea, nu sunt apreciate sau cerute de majoritatea utilizatorilor). România se regăsește în acest punct, care capătă valoarea adăugate cu statisticile de mai sus.

Da, cât se poate de serios, e timpul ca utilizatorii să facă backup mai des telefoanelor.

P.S.: legat de telefoanele pierdute – mai jos ai un clip cu Neil deGrasse Tyson care explică de ce el nu-și scapă telefonul. Niciodată. Pe scurt: a învățat să-l “mânuiască”. Totodată, e valabil și faptul că dacă dai o poală de bani pe-un smartphone, ții un pic mai mult la el, are mai multă valoare pentru tine. Vrei să nu-ți mai pierzi telefonul? Nu mai fi “sărac” și dă pe el cel puțin două-trei salarii (sic).