Primul Note a fost lansat acum șapte ani. Între atunci și acum s-au schimbat atât de multe, încât ai putea spune, scuzabil, că sigur a trecut mai mult timp. Astfel, Samsung Galaxy Note 9 e acum mai mult decât un smartphone și mai mult decât altele.
Sunt câteva momente definitorii în viața de peste un deceniu a telefonului inteligent. Printre acestea, apariția Galaxy Note e una importantă. Apoi, e valul cu telefoane performante și cu preț relativ mic.
[related]
Când a fost anunțat Samsung Galaxy Note 9, a fost comparat cu OnePlus 6, un fel de vedetă din China care cucerește suflete dornice de telefoane bune. Problema cu el, așa cum e cu toate ca el, e că pachetul „performant și cu preț mic” vine cu compromisuri. Poate pe un așa telefon nu e camera în regulă, poate altul are un ecran mai neperformant, iar altul e copie după modele mai cunoscute (a se citi iPhone X, un fel de icoană replicată de cine a vrut și cum a prins).
În această lume difuză și alimentată lunar cu telefoane ca cele mai sus menționate, Samsung își ține aproape un public care apreciază Note. Pentru acel public, și nu numai, că sigur l-ar vrea mai mare, a creat în Galaxy Note 9 un fel de supertelefon care poate fi atât smartphone, cât și computer sau cameră foto. Este tipul acela de telefon care îți arată ce înseamnă premium și cam ce primești de aproape 1.000 de euro.
N-am înțeles, în 2011, de ce era nevoie de un telefon imens. Pe atunci, un ecran de 5,3 inci era de-a dreptul gigant. Nu doar că era mare, dar avea și stylus. Nu știu dacă Samsung a văzut ceva mai mult în piață, dar e clar că a avut dreptate (sau noroc).
Am luat seria în serios abia cu Note 5. Era primul construit conform „normelor” actuale: metal, sticlă, robust, premium, performant. Apoi a fost Note 7 care arată chiar mai bine, dar modelul acela s-a stins repede (sic). Așa am ajuns la Galaxy Note 9.
De la exterior vezi un telefon cu sticlă pe spate și față, curbată pe laterale, iar pe margine o linie de metal, ceva mai teșită anul acesta. Pe margine sunt butoanele: Power, Volume, Bixby, portul de încărcare, mufa de căști, slotul pentru SIM, antene și tăieturi pentru difuzoare.
Pe spate sunt cele două camere foto, aproape ca la Note 8, doar că scannerul de amprentă e sub ele. Ecranul e un pic mai mare, de 6,4 inci, telefonul e puțin mai gros, decizie justificată printr-o baterie de 4.000 mAh. Cea mai mare de până acum.
Autonomia e, în sfârșit, pe măsura dimensiunilor. Încă mai putem spera la tehnologii noi pentru acumulatori, dar până îi vom avea e timpul ca bateriile mari să domine. Din cât am avut ocazia să observ în aproape o săptămână de folosit Samsung Galaxy Note 9, autonomia e pe măsura specificațiilor. E, în fapt, dispozitivul caracterizat de „mai mult”: mai mult spațiu de stocare, RAM, ecran, răcire, baterie, cameră.
În ceea ce privește securitatea, ai un folder special, autentificare biometrică prin scanner de amprente, de iris, de față (sau cele două din urmă pot fi cuplate). Telefonul încă se încarcă wireless sau rapid cu încărcătorul potrivit, are mufă de căști (o raritate în aceste zile) și rulează Android 8.1 Oreo cu interfața Samsung Experience peste. Să fi fost livrat cu Android Pie e o speranță care nu s-a materializat.
Până la modelul de acum am ignorat, în mare parte, seria Galaxy Note. Am catalogat aproape toate modelele drept prea mari, cu un stylus cvasi-util și cu mici experimente derulate de Samsung ca să vadă ce pune pe următorul Galaxy S (vezi camera duală de pe Galaxy Note 8). Ei bine, în 2018, seria asta a livrat poate chiar mai bine decât la debut.
Stylusul S Pen se conectează prin Bluetooth la telefon, specificațiile sunt cele mai high de până acum și la nivel de design și construcție nu mai sunt reproșuri de adus. Pentru prima dată, telefonul Note nu mai pare un fel de alternativă de toamnă cu niște mici modificări, dar un ecran un pic mai mare. Abia acum, aș putea spune, are personalitate, chiar dacă vine în contrast cu numărul redus de schimbări semnificative.
Nu este primul smartphone cu 8 GB de memorie RAM. Nu e primul cu Snapdragon 845 (chiar dacă la noi vine cu un Exynos). Nu e primul cu 128 GB de stocare, tocmai de aceea există și versiunea de 512 GB. Samsung avea însă nevoie de specificații bune, pentru că încă e o miză aici. Iar acesta e, tacit și neasumat, un telefon de gaming. Punctul a fost atins prin lansarea exclusivă a Fortnite odată cu el pe Android (și pe telefoane Samsung).
Prima impresie despre cât de rapid e acest telefon o ai când începi să descarci aplicații și, în același timp, stai și pe net. Continuă cu trecerea dintr-o aplicație într-alta și când folosești camera foto. Sigur, există programe de testare a timpilor, cu scoruri aferente, dar n-am încredere în ele. Sunt doar scoruri care, la final, nu îți lasă vreo impresie, doar un parametru de comparat.
Cumva, viteza asta se simte mai ales prin neincomodarea ta că utilizator sau prin neblocarea telefonului în niște sarcini simple ori complexe.
Samsung mai are o miză pentru viteză și pentru hardware. E primul său smartphone care devine PC când îl conectezi la un monitor printr-un cablu HDMI (sigur, îți trebuie un adaptor la USB-C) fără să mai fie dependent de DeX. Astfel, DeX rămâne util pentru conectat periferice, dar altfel e un fel de microlaptop care are acces la toate aplicațiile și fișierele tale, mai ales poze.
Un alt departament unde ai nevoie de viteză e camera foto. Mai nou, Samsung se laudă că a dotat-o și cu inteligență artificială, astfel că lucrurile trebuie să funcționeze cât mai rapid. O pornești, treci rapid prin opțiuni, schimbi între modul selfie și modulul de pe spate, totul pe cât de rapid ai avea nevoie sau te-ai aștepta. Dacă cea mai bună cameră e cea pe care o ai cu tine, atunci la fel de bună trebuie să fie și cea care nu te face să pierzi un instantaneu. A, da, ai și AR Emoji, o funcționalitate care îți face o imagine digitală, un avatar pe care să-l folosești unde vrei.
Ca hardware, Galaxy Note 9 și Galaxy S9 Plus au același ansamblu de camere. Nimic de reproșat, funcționează excelent. Însă, pe fondul lipse de schimbări radicale, Samsung a ales să integreze în aplicația camerei vreo două de scene pe care telefonul să le recunoască. E o idee mai veche asta, să recunoască dispozitivul ce vrei să fotografiezi și să proceseze imaginea finală mai bine. Este, totodată, o idee cu o marjă considerabilă de erori și inutilitate.
Camera de pe Galaxy Note 9 e de un real ajutor în scene cotidiene, cu soare puternic sau zone întunecate din care ai vrea să recuperezi detalii. Ideea de-a avea „inteligență artificială” pentru cameră, dar și câteva scene predefinite, poate fi utilă în câteva scenarii. În alte cazuri, lucrurile migrează spre exagerare, cu saturație mai puternică a culorilor și o procesare un pic prea „entuziastă”.
Încă de la Samsung Galaxy S5, compania s-a descurcat onorabil, ba chiar lăudabil, pe zona foto-video. Totuși, scenele pentru mâncare, pentru flori și natură, ar putea readuce în atenție perioada în care imaginile pe care un telefon Samsung le producea erau caracterizate de exagerare. În egală măsură, ține și poza finală de gusturi. Dată fiind această alegere a companiei, bănuiesc că sunt mulți utilizatori care apreciază. Așa cum sunt mulți care apreciază plastificarea feței prin opțiuni ca beautify.
Vestea mai bună e că ce-am menționat mai sus e valabil pe modul auto. Și poate fi dezactivat. E însă un mod Pro excelent prin care poți salva și imagini în format RAW și ai o mulțime de opțiuni ca să controlezi cadrul.
Demn de notat e că Samsung Galaxy Note 9 dispune și de niște „avertismente”. Astfel, dacă precedentele telefoane te atenționau când era posibil ca obiectivul camerei să fie murdar, acum ești informat și când cineva din poză a clipit sau când imaginea a ieșit mișcată. Este o zonă de inteligență artificială cuplată cu scanarea imaginii pe care eu aș vrea s-o văd dezvoltată și mai mult în următoarele versiuni.
Dincolo de aceste amănunte, camera este cea mai bună de pe Android pe care o poți cumpăra în România. Poate aș fi avut de pus în balanță și Google Pixel, dar cum nu-i oficial aici, nici pe lista de opțiuni nu va apărea prea des. O consider însă remarcabilă pentru: latitudinea de expunere (dynamic range), reproducerea detaliilor, viteza la care o poți folosi, setările disponibile și software-ul de procesare (mai puțin agresiv decât pe alte telefoane Android).
Pentru încă un an, încă un model, Samsung dovedește că poate oferi o alternativă globală la iPhone și, de multe ori, chiar o primă opțiune înaintea iPhone.
Stylusul pentru telefoane a fost văzut, după primul iPhone și primul smartphone cu Android, drept un artefact dintr-o lume veche, a ecranelor proaste. Samsung, cu primul Galaxy Note, a încercat să-i dea un scop și în lumea ecranelor capacitive și a sistemelor de operare construite pentru touch. Sigur, ce ai putea face cu un stylus? Notezi trei liste de cumpărături, mâzgălești două desene și asta-i tot. Sau a fost.
S Pen a devenit mai util de când a putut fi folosit să faci GIF-uri din videouri și să iei notițe pe ecranul blocat. Eventual, a fost util și când aveai nevoie de precizie. Toate acestea se schimbă în 2018, când devine un fel de selfie stick.
Scoți S Pen, pornești camera, faci poza cu o singură apăsare de buton, de la distanță. La fel de bine poți naviga prin poze sau prezentări și poți pune pauză în YouTube. Acestea sunt funcționalități de început, că Samsung susține că vor veni mai multe pe măsură ce dezvoltatorii își adaptează aplicațiile.
Da, S Pen a devenit o telecomandă, nu doar un creion digital pentru notițe și mâzgălit. Îl încarci în telefon și are autonomie de 30 de minute după doar câteva zeci de secunde de încărcare.
Bixby e un asistent digital creat de Samsung ca să aibă alternativă la Alexa (Amazon), Siri (Apple), Assistant (Google) și alții. Niciunul dintre cele pe care le-am înșirat nu se descurcă senzațional, dar Assistant are avantajul bazelor de date imense ale Google, Siri are avantajul că e singurul atât de integrat (cu atât de mult acces) în macOS și iOS, iar Alexa, ei bine, a fost primul pe-o boxă inteligentă. Pentru niciunul nu e clar cât de utile pot fi.
Bixby, deocamdată, e un buton inutil pe telefon. Am încercat să-l folosesc, cu speranța că poate fi cât de cât util, și am apreciat doar că pot comanda Uber, că-mi dă vremea sau că-mi recomandă niște clipuri de pe YouTube (la care nu m-aș uita, că n-au niciun sens), muzică de pe Spotify sau că poate afișa conținut din Twitter sau Facebook. Deocamdată, nimic din toate acestea, pentru utilizatorul final, nu e un mare bonus și, în niciun caz, un avantaj.
[related]
De fapt, problema cu Bixby pornește de la modul în care Samsung îl promovează: are buton fizic dedicat. Dacă era doar o aplicație, era ușor de ignorat. Așa, butonul acela nu-i folosit de mare parte din utilizatori și nici nu poate fi transformat în altceva (exemplu: cameră foto). Cert e că, pentru dezvoltarea acestui asistent digital, va fi un drum lung pe parcursul căruia Samsung chiar nu trebuie să-l transforme într-un motiv de nemulțumire.
La cum arată acum, Samsung Galaxy Note 9 e telefonul care ar trebui să le facă pe toate, pentru majoritatea utilizatorilor, și, în egală măsură, e probabil ultimul de felul său din actuala linie de telefoane Samsung. Odată cu Galaxy S10 sunt de așteptat: o interfață nouă, design schimbat, funcționalități suplimentare și o reașazare a Samsung în raport cu concurența.
Cel mai mare minus al acestui telefon e sistemul de operare și, mai degrabă, lipsa unei transparențe din partea Samsung cu privire la perioada de lansare a Android Pie. Cei mai mulți utilizatori nu țin însă cont de asta. Pentru ei, și pentru toți cei care ar vrea acest model, e un telefon fără compromisuri.
Camera e excelentă, autonomia e mai mare ca niciodată, S Pen a devenit de două ori mai util și telefonul se simte premium fix la nivelul prețului de-aproape 1.000 de euro.
Odată cu acest telefon, și după iPhone X, am văzut constant cum oamenii caută justificare pentru preț. O poți găsi în hardware, o poți găsi în pachetul software, o poți găsi în opțiuni ca S Pen, dar realitatea e că trebuie judecat prețul în raport cu alternativele și cu ce face telefonul pentru cel care îl folosește. Și, după toate acestea, Galaxy Note 9 e un telefon robust din toate punctele de vedere.