VIDEO Bărbatul care a construit un procesor funcțional de la zero

Unele dintre cele mai interesante proiecte unde folosești un calculator sunt cele făcute pentru distracție, așa cum e și cazul unui procesor făcut de la zero.

Acum aproximativ un an și jumătate era dezvăluit Megaprocessor, o implementare de procesor la scară mare, suficient de mare cât să ocupe o cameră întreagă. Toate componentele erau vizibile, iar viteza procesorului era de 20 KHz.

Un proiect la fel de interesant este cel al unui procesor construit de la zero, chiar dacă este realizat la scară mică. Paulo Constantino este autorul acestui experiment de succes. Bărbatul a construit un procesor pe 8 biți folosind un breadboard, la care a adăugat sute de cabluri colorate care conectează toate componentele care asigură funcționarea dispozitivului.

Programarea este efectuată cu ajutorul unor switch-uri DIP. Procesorul este capabil să efectueze diferite sarcini, cum ar fi să numere de la 0 la 255 sau să cânte o variantă a melodiei din Mario. Practic, e ceea ce te putea încânta acum câteva zeci de ani.

Lecția de viață pe care a învățat-o Elena Vîșcu după divorțul de CRBL. Ce regrete ar avea fosta coregrafă: ”A fost în defavoarea mea!”

Cinci locuri de vis din România care nu sunt în zonele montane și pe care să le vizitezi în luna decembrie

Probabil cel mai interesant aspect legat de acest proiect este că ne arată una din etapele trecute ale evoluției tehnologiei, prin care am trecut fără să ne dăm seama. La momentul actual, un breadboard e ceva destul de banal, însă acum ceva vreme, un design de procesor precum cel prezentat aici era o tehnologie de ultimă generație. Plăcile cu circuite integrate sunt o obișnuință, dar n-au fost așa dintotdeauna.

Megaprocessor, spre exemplu, ne arată vremurile în care reducerea distanței dintre componente și integrarea sporită a acestora a dus la reducerea costurilor de fabricație, dar și la un consum de energie mai eficient. În cazul de față, vedem cum un procesor simplu, pe 8 biți, poate fi util pentru sarcini extrem de simple, dar observăm totodată și că tehnologiile folosite în cazul de față devin ineficiente la scară mai mare, fiind nevoie de noi moduri de abordare a problemei.