Cinematograful, invenția care a dat lumii legende și fantezie

Frații Lumière au reușit să umple o sală cu imagini în mișcare și cu emoție. Au creat ceea ce acum numit cinematograf și au pornit o revoluție în entertainment. Mai mult de un secol mai târziu, ceea ce au pornit ei cu o inteligență fără cusur a ajuns să creeze conținut de toate felurile, pentru toate dispozitivele.

„Cinematograful există de un secol. De un secol încoace, mai mulţi sau mai puţini spectatori îşi plătesc dreptul de a asista la un spectacol care constă din a privi imagini în mişcare pe un ecran. Individualităţi multiple care de un secol încoace îşi consacră timpul, energia, talentul şi, câte o dată, mai mult decât atât, ca să creeze sau să producă, nu obiecte, ci opere care prezintă particularitatea de a nu exista decât datorită unui fascicol de lumină proiectat pe o suprafaţă plană şi câteva voci”.

Așa prezenta Jean Louis Leutrat ceea ce Auguste și Louis Lumière au declanșat cu prima proiecție.

Din 28 decembrie 1895, locul în care imaginea proiectată prin fascicolul s-a întâlnit cu spectatorul a fost numit cinematograf. Primul astfel de loc, cunoscut şi  acceptat ca atare de toată lumea, a fost în Grand Cafe din Bulevardul Capucinilor în Paris la data menţionată mai sus, când fraţii Louis şi Auguste Lumière au proiectat publicului imaginile unui scurtmetraj.

Orașele din România cu cele mai mici salarii în noiembrie 2024. Câți bani câștigă angajații, pe lună

Babasha va deveni tată pentru prima oară. Când va naște iubita lui și ce nume va purta copilul

Cine a fost primul în lumea cinematografului

Discuţia despre cine a inventat magnificul aparat este departe de a se fi terminat. Alte nume precum Thomas Edison, Louis Aimé Augustin Le Prince, Max Skandanowski, Léon Bouly etc. s-au revendicat drept inventatori ai cinematograful.

Cert este că cei doi frați au brevetat aparatul lor în 13 februarie 1895. E adevărat că un aparat cu caracteristici relativ asemănătoare fusese brevetat de Bouly câțiva ani mai devreme, în timp ce frații brevetau tot felul de componente din aparatul lor.

Primele filme și primele cinematografe

Primul dispozitiv era folosit atât la filmare, cât și la proiecție prin adaptarea unei surse de lumină. Primul film realizat a fost Sortie de l’usine Lumière de Lyon și avea aproximativ 46 de secunde în care se redau câteva scene cu muncitori plecând de la fabricile Lumiere din Lyon. Filmul precum și celelalte scurt metraje realizate de cei doi frați sunt în alb-negru și mute.

Dacă ar fi să vorbim de cinematograf ca loc, clădire ar trebui spus că imaginea filmată îşi găseşte propriul loc de proiecţie după ce în prealabil a folosit alte amplasamente. Printre primele amplasamente au fost teatrele, apoi diverse săli de concert sau adunări. Spre exemplu, în România, prima proiecţie cinematografică a avut loc pe 27 mai 1896, deci la nici jumătate de an, prin prezentarea filmelor Lumière în birourile editoriale ale ziarului de limba franceză „L’Independence Roumaine” din Bucureşti.

Pentru atragerea unui număr mai mare de spectatori, se ajunge la concluzia că aceștia ar veni în sala de cinema dacă filmele ar fi în culori. Alternativa este de a colora imagine cu imagine filmele făcute până atunci, lucru posibil relativ ușor dat fiind lungimea lor mică. Realizează acest lucru cu muncitorii uzinei lor.

Rezultatul sunt niște filme colorate, diferit de ceea ce se va numi peste ani film color.

La 17 decembrie 1903, pun la punct un sistem de film color, numit „Autochrome”, sistem pe care l-a aplicat și fotografiei. Tot ei au considerat că cinematograful nu este altceva decât o curiozitate, un capriciu care își va găsi curând sfârșitul. Această idee, deloc încurajatoare, poate le-a venit și din cauză că cei doi nu intuiau și posibilitatea dezvoltării industriei filmului, considerând aceste pelicule reproduceri ale realității întocmai ca fotografia.

Frații Lumière pun la punct, în anul 1933, proiecția filmului în relief

Istoria filmului a urmat întrucâtva istoria destul de zbuciumată a secolului al XX-lea, devenind forma cea mai la îndemână pentru a exprima momentul, dar și imaginația artistică a cineaștilor. Chiar şi primii teoreticieni ai acestei noi arte „văd în cinematograf o artă totală a maselor sau un limbaj cu posibilităţi multiple.”

Cinematografului începuturilor îi era caracteristică non-continuitatea. Imaginile surprinse nu sunt neapărat incluse într-o povestire. Cele mai multe pelicule prezentau jurnale de actualităţi, mici documentare, gaguri  sau glume adesea nedepăşind 10 – 15 minute.

Trecerea de la etapa jurnalelor de actualităţi şi ale micilor documentare la ceea ce se poate numi producţie cinematografică a adus o gamă largă de modificări ce ţin nu numai de modul de filmare, ci şi de finanţatori şi producători şi de locul de difuzare a filmului.

Un alt procedeu care s-a impus, mai ales în lumea Hollywood-ului şi apoi în restul lumii, odată cu trecerea la noua formă de prezentare a filmelor a fost cel bazat pe sistemul starurilor de cinema, început chiar din anii 1910. Acest sistem este alimentat deopotrivă prin filme şi prin apariţia unei anume publicistici: reviste, prezentări, concursuri, premii etc.

Premiile Oscar născute din bucuria cinematografului

Cinematograful a ajuns să proiecteze, în timp, tot felul de producții, de la unele mai bune la altele deloc memorabile. Pas cu pas, an cu an, a și născut evenimente grandioase, cum sunt premiile Oscar. Premiile Academiei Americane de Film, cunoscute popular sub numele „Premiile Oscar”, sunt premii decernate anual. Sunt filme pe care le iubești sau le urăști, dar nu ține de tine decernarea premiilor.

Pentru acea statuie din aur mulți regizori și actori își dedică viața în proiecte imense.

[readmore]

Prima decernare a fost pe 16 mai 1929. Apoi, prima ceremonie televizată a fost în 1953. De atunci și până în 2018 a devenit un eveniment global. De la TV și radio, decernarea premiilor Oscar a ajuns să cucerească și internetul. Mai mult, premiul Oscar este cea mai veche ceremonie de premii. Este considerat cel mai prestigios premiu din cinematografie, urmat de Globul de Aur.

Totodată, memorabil e că un român, Sergiu Huzum, a creat unul dintre cele mai spectaculoase efecte cinematografice. Acesta se numește efectul vertigo sau dolly zoom și a fost folosit în zeci de filme. Totul a pornit cu filmul Vertigo al cărui regizor a fost Alfred Hitchcock.