Soluția prin care hărțile de tipul Google Maps vor fi mai bune

Google Maps este o aplicație extrem de utilă pe care poți să te bazezi, în loc să ceri indicații, de cele mai multe ori greșite, necunoscuților. Cu toate acestea, Google Maps are lacunele ei.

Cea mai dificilă parte este depistarea manuală a drumurilor în funcție de imaginile aeriene. Prin urmare, chiar dacă angajații Google au petrecut mii de ore încercând să facă asta, încă există aproximativ 20 de milioane de km de drumuri care nu au fost identificate.

Din fericire, cercetători de la Massachusetts Institute of Technology’s Computer Science and Artificial Intelligence Laboratory (CSAIL) au găsit o soluție care au putea să fie mai eficientă. Aceștia au dezvoltat o metodă automată de a construi hărți, care pretinde că este cu 45% mai precisă decât metodele existente.

Aceasta se numește RoadTracer și utilizează rețele neurale pentru a cartografia inteligent drumurile. Sistemul ar putea să fie util pentru acele zone ale lumii unde hărțile sunt foarte învechite. Regiunile vizate sunt cele rurale și țările aflate în curs de dezvoltare.

Orașul din România care se mândrește cu cel mai înalt brad natural de Crăciun. Are 29 de metri și cântărește 17 tone

Destinația de lux aleasă de Adelina Pestrițu pentru aniversarea soțului: cât costă să stai în „OZN”-urile din Arabia Saudită

RoadTracer pornește de la o locație deja cunoscută pe o rețea rutieră și apoi examinează zona înconjurătoare, pentru a determina care este următoarea parte a drumului. Procesul este repetat până când se completează toată rețeaua de drumuri.

Un student MIT a declarat că au construit rețeaua neuronală cu ajutorul imaginilor din satelit. În acest sens, au fost folosite 25 de orașe din America de Nord și Europa. „Pentru fiecare oraș am asamblat imagini de înaltă rezoluție din sateliți. Ca aplicații am folosit Google Earth și OpenStreetMap”, a mai precizat studentul.

În continuare, echipa speră să nu se mai bazeze exclusiv pe imaginile din satelit. Într-adevăr, acestea nu au cum să ofere informații despre pasaje, deoarece este evident că nu se văd de sus. Studenții vor să găsească o modalitate prin care să îmbine metodele existente cu datele GPS într-un singur sistem de cartografiere.